Scrisoare deschisă adresată câtorva agenții cu care lucrez

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Dragi agenții cu care lucrez din când în când (sau cu care lucrează alții din când în când, dar ei nu prea zic de astea, din motive pe care nu le discutăm acum, o să le vină cândva rândul…),

Vă rog eu frumos ca, atunci când îmi propuneți o campanie (sau ceva de genul) pentru clientul vostru, iar eu refuz feeul (din diverse motive), dar mă bag în campanie (din diverse motive), să nu mai ziceți clientul ”chinezu a costat atât”. Că nu-i ok. Și nici profesionist. Și nici adevărat.

Ok, înțeleg, faza cu ”scuze, așa a rămas în excel și am uitat să modificăm” funcționează până la un punct. Până la punctul în care eu mă întălnesc cu clientul (la câtă lume știu eu, șansele să se întâmple asta sunt foarte mari) și se face alb sau se înroșește (după caz și după personalitate) când aude că eu nu am luat niciun fee pentru campania aia. Deși tu, agenție, ai facturat către el, clientul, suma aia. Că doar nu o să îl mint eu în numele vostru. Eu nu (prea…) mint nici în numele meu, dracului!

Știu că traversăm toți o perioadă foarte grea. Dar coțcării de astea, șmenoșaguri de astea, manțogării de astea nu se fac. Dacă te respecți și dacă îi respecți pe ceilalți parteneri.

Și mai știu că nimeni nu este perfect. Că, uneori, contextul și/sau conjunctura te împing să iei niște decizii de care nu prea ești mândru când stai tu singur cu tine. Doar că așa ceva ar trebui să fie excepție. Ba nu, EXCEPȚIA. Atât.

Faza este că, făcând de astea, facem toți (că mă includ și eu aici, sunt parte din chestiunea asta, chiar dacă una ne-voită, cum ar veni) un mare deserviciu nișei din ce în ce mai umflată (de multe ori cu pompa Photoshopului, știu…), care îndeobște se numește influencer marketing. Și care, sireaca, și așa are căcălău de probleme, oricum, fără să mai punem noi gaz pe foc, știți cum zic.

Clientul înțelege dintr-o chestie de asta fix așa: l-ați furat. Punct. Din banii lui ați zis că dați o parte cuiva și nu i-ați dat-o. Punct. Și apoi, după ce clientul rupe contractul cu voi, vă mai și enervați pe agenția la care apelează, de parcă cei din noua agenție a clientului ar avea vreo vină…

Iar eu, ca influencer (atât cât sunt, desigur, prin satul meu 2.0) pot păți faze de genul ”te-am plătit în campania aia, așa că ai putea fi prieten cu brandul pe viață!”. Ceea ce este greșit, oh, din cel puțin două puncte de vedere: 1. nu am fost plătit 2. câteva sute de euro nu are cum să mă facă prieten pe viață cu un brand, altele sunt criteriile după care mă împrietenesc eu cu brandurile (cu unele sunt prieten la cataramă, gen, fără să fi luat un ban de la ele).

Poate că înțelegeți textul ăsta ca pe o supărare. Nu, nu este. Înțelegeți-l ca pe o tristețe. Una cauzată de faptul că se mai întâmplă lucruri de astea în 2020. Și să-l mai înțelegeți ca pe o promisiune că voi mai scrie despre aspecte mai neplăcute (ca să nu le zic mai rău…) ale industriei digitale.

Pentru că vin și vă zic:

Dacă nu ne însănătoșim noi, agențiile, primele, s-ar putea să îmbolnăvim de tot ecosistemul din care ne obținem toți (agenții, clienți, influenceri, publicuri) beneficiile.

Nu că aș fi io marele cavaler al dreptății pe linia asta, dar sunt de peste 15 ani în industria asta și parcă începe să mă întristeze prea profund, ca să zic așa, că văd că anumite boli nu au trecut și că bacteriile astea nașpa se încăpățânează să persiste. Și, mă gândesc cu mintea mea, atâta câtă este, că nu are ce strica dacă mai zicem din când în când de astea. Ba dimpotrivă. Cred că ajută.

Sigur că sunt puține cazurile de influenceri (sau cum vreți să le ziceți) care pățesc așa ceva. Raportat la miile de (unii doar cred ei că sunt) influenceri din .ro. Eu știu mai mulți care mi-au mărturisit că au pățit și ei așa ceva. Chestie care a cauzat cu adevărat acest articol. Dacă eram doar io în chestiunea în cauză, dădeam din umeri și aia e, dar așa, văzând că se întâmplă la mult prea mulți și mult prea des…

Doar că aceste cazuri relativ puține ajung să pară reprezentative pentru întreaga piață în ochii unor clienți umiliți, practic, de o asemenea experiență.

Zic umiliți pentru că clienții cred că influencerii de la care au aflat informația îi consideră că sunt papagali pentru că plătesc o agenție care, pe scurt, îi minte și îi fură.

Din fericire, sunt foarte puține agenții care (mai) fac chestii de astea nașpa. Doar că se întâmplă așa cum se întâmplă totul în viață:

Degeaba fac 100 de oameni dintr-o comunitate chestii ok și chiar faine, este de ajuns unul singur să o dea cu muci-n fasole, ca multă lume să tragă concluzia că TOȚI oamenii din comunitatea aia sunt nașpa.

Iar așa ceva, în termeni de percepție a pieții, se traduce în atât de enervanta pentru mulți dintre noi ”aaaa, sunteți agenție, nu a avut deloc experiențe plăcute cu așa ceva…”. Iar munca de a convinge omul că nu toate agențiile sunt așa, că nu totă piața este împânzită de agenții de genul acesta este una meticuloasă. Și grea. Și enervantă. Mai ales pentru că ar fi putut fi evitată dacă unele agenții nu ar fi făcut ce au făcut.

Și, da, știu – așa cum sunt avertizat de fiecare dată când mai scriu ceva despre anumite găurele în etica agențiilor – că ”nu mai pupi tu campanii de la noi”. E ok, stați relax. Dacă ăsta este prețul ca să trăim într-o industrie mai sănătoasă un pic, mi-l asum. Cu mare drag, chiar. Căci, practic, neoferitul de campanii din partea unor agenții virusate mă protejează și pe mine de virusul ăla.

Așa că, până data viitoare, vă pup pe excel și ne mai auzim.

PS Următorul articol o să fie despre etica influencerilor. Cu caz aplicat: io.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

21 thoughts on “Scrisoare deschisă adresată câtorva agenții cu care lucrez”

  1. Ah.

    Asta imi aminteste de o patanie de a mea, cand am luat de la o agentie o suma, dar ea a declarat catre client si catre fisc o suma cu un zero in plus

    Si cine crezi ca a avut impozit cu un zero in plus de platit? :)

    Exact, eu.

    Si incearca dupa aia sa afli de la ANAF cine naiba a declarat ca am avut eu incasari uriase si incearca sa le dovedesti ca nu este asa.

    1. Cum de nu ați plătit impozit pe ce ați facturat dvs? Și nu există un contract care să prevadă prețul dintre dvs și agenție? Iar dacă agenția a cerut mai departe clientului un preț mai mare pe un serviciu care a inclus și proiectul dvs, ce e greșit în asta dpdv al ideii de comerț?
      PS- nu am lucrat niciodată cu/în agenții.
      Chiar vreau sa înțeleg speța dvs.

  2. Foarte fai articolul…urmeaza: „aplauze”:)

    Daca ma apuc „io” sa scriu de etica agentilor imobiliari in tranzactiile imobiliare, o sa curga sange mult…mai astept o leaca sa devin si „io” asa de influencer ca tine si poate incep sa-mi dau drumul la cuvinte, ca sa nu spun „gurita”.

    Si o sa incep tragand direct la tinta: oare interesul cui il reprezinta agentul imobiliar atunci cand incaseaza comision din doua parti, atat de la Cumparator cat si de la Proprietarul – Vanzator…!?

    Succes si tine-o tot asa!

    1. Te provoc sa scrii! Și să public la mine rândurile alea. Vorba aia, câștigăm amândoi: tu expunere mai mare, io că a muncit altul ca să am expunerea pe care o să o am într-o industrie despre care nu am expertiza să îmi dau cu părerea :))

  3. Va scapa un mic amanunt . Ei lucreaza la negru ( fara factura ) . Ca e liberi profesionisti ! ( Si alte mizerii din astea ) Niste gunoaie , in general .

    1. Stimate domn, pe zona de influencer marketing nu îmi scapă nimic, credeți-mă. Sunt (așa-numiți influenceri) care lucrează la negru, așa cum sunt (așa-numite) agenții și (așa-numiți) clienți care preferă acest mod evazionist de a face treaba. Dar, din fericire, acestea sunt excepțiile. Altfel, vă asigur că piața asta de influencer marketing este parfum față de alte industrii din punct de vedere al fiscalizării. Și față de alte domenii din marketing, de altfel…

  4. Ce mizerie. Am pățit și eu o treabă similar dar pe zona de mentorat.
    Clientul clientului meu era o școală privată cu tineri foarte smart unde am ales să mă duc voluntar ca să aflu ulterior că „era în buget”.
    Oricum suma era una derizorie dar nu despre suma este vorba ci despre bun simț iar asta era cu mult înainte de contextul actual.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)