În decembrie 2018 existau în România peste 10.000.000 de conturi pe Facebook, 1.120.000 de utilizatori de Instagram, 860.000 de utilizatori de YouTube, 96.000 de bloguri și multe alte cele, le găsiți la Zelist Monitor pe toate dacă vreți.

Vă dau aceste statistici ca să înțelegeți că mare este împărăția social media la noi. Dar și că mulți proști stau pe gard…

În rândurile de mai jos arunc o privire de suveran căruia îi fură poștașul jumate din pensie asupra acestei categorii: proștii din social media.

Aș putea să o bag pe aia cu ”acest text este un pamflet și trebuie luat ca atare”. Dar, în caz că nu știați, din punct de vedere legal o astfel de precizare este fix trânta, nu ține în instanță (la o adică) nici cât ține spuma de pe cafeaua grefierului. Și, în plus, chiar nu e plamflet, știți cum zic.

Așadar, ochiul meu de degrabă scrutătoriu prin perdelele flaușate ale internetului a identificat următoarele categorii de proști în social media. Voi puteți veni și cu alte propuneri. Căci sunt sigur că nu am terminat io toți proștii din social media…

Prostul neavizat

Prostia vine aici nu din faptul că ești neavizat (am zis aici mai pe larg de ce neștiința nu este de blamat), ci din faptul că, după ce ți s-a explicat că ești pe lângă, tu refuzi ”luminare” și o ții în prosteala ta. Ei bine, în acest moment nu mai ai nici o scuză.

Caz concret: Alegeți voi. Mie îmi vin în minte fazele cu tot felul de regimuri de slăbit, care mai de care mai aiurite. Dar puteți da și voi exemple. La greu.

Prostul credul

La fel ca în cazul primei categorii, credulitatea în sine nu este neapărat o problemă. Căci, nu-i așa, toți avem momente în care, pe românește spus, punem botul. Dar să rămâi în credulitatea ta și după ce ți se aduc dovezi irefutabile că nu este așa cum ai înghițit-o, ei bine, nu ai nici o scuză. 

Caz concret: fake news cu închiderea școlilor. Tu vezi știrea, te atinge la feng shuiul tău de părinte, te agiți, îi dai share, alea, alea. Degeaba iese Primăria, Guvernul și Confederația Interstelară să îți spună că nu se închid școlile, tu batman, batman.

Prostul prost

Aici e clară treaba. Pur și simplu nu te duce mintea. E din ciclul atâta s-a putut. Nu ai de unde cere mai mult. Aia e. Probabil că prestez o mare mostră de discriminare (nu știu exact de care, dar sunt sigur că fanii politically corectness ar ști să mă încadreze undeva de-a dreptul taxonomic!), dar asta nu face mai puțin real ce zic io acilea.

Caz concret: Ia luați poza asta. I rest my case…

Prostul rău intenționat

Probabil cea mai rea specie. Încadrarea la ”prost” o fac doar ca să îmi dea mie bine vizual tipologia asta. Pentru că poți să îi zici oricum specimenului din această categorie, dar numai prost nu este. Ei știu că execută o mizerie, o porcărie, o jegoșenie, știu cât de mult rău fac, dar li se rupe. Căci reaua lor intenție aplicată în digital înseamnă beneficii pentru ei.

Caz concret: cei care inventează fake news. De pe urma cărora ei fac bani. Și care fac mult rău cu mizeriile inventate. Dar pur și simplu nu le pasă.

Și, pe final de articol, vă dau, așa cum se cuvine, definiția ”prost” din DEX online. Ca să lucrăm organizat, cum ar veni. În sensul să avem proprietatea adevărată a termenilor, nu glosările mele de mai sus, dacă îmi permiteți.

PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ.