În sfârșit am văzut și io Bohemian Rhapsody. Filmul. Și numai pentru că minunata mea doamnă ține morțiș să aibă grijă de jalnica mea cultură cinefilo-muzicală și m-a obligat (sub amenințarea că dorm pe preș dacă nu mă uit!) să îl văd.
Evident că și de data asta a avut dreptate. Adică filmul mi-a plăcut. Nu că ar fi o capodoperă sau ceva. Dar n-a fost deloc o idee proastă cu care să îți ocupi vreo două ore din weekend.
Doar că io am avut norocul (cred; așa am perceput io treaba, știi cum zic…) să fi citit înainte cartea: Bohemian Rhapsody. Adevarata biografie a lui Freddie Mercury de Lesley Ann Jones
Și altfel m-am uitat la film, parol. Adică pe sistem de completat punctele de suspensie sau cum i se zice. Adică, bref, cred că filmul plus cartea ar fi un pachet numai bun să înțelegi și mia bine ce a vrut să spună autorul. Și regizorul. Amândoi.
Despre carte vă raportez în acest episod din #RaftulLuiChinezu. Despre film nu zic mai mult decât am zis. Căci n-ai cu cine cu mine pe partea asta, n-ai cu cine!