Un lung drum spre o planetă mică și furioasă este o carte foarte bine scrisă de stimabila Becky Chambers. Nu că aș cunoaște-o pe autoare, desigur, dar îi zic stimabilă cu stimă (furculition) și #cudrag. Pentru că mi-a plăcut mult cartea. Care carte, apropo, mi-a fost vârâtă pe tejgheaua de la (cred că…) târgul Final Frontier de stimabilul (e clar, astăzi o ard pe sistem de stimă…) Alexandru Voicescu, cel care săvârșește și traducerea, de altfel.

Și bine a făcut că m-a obligat, practic, să o cumpăr (la reducere, cât de cât, ceva frumos). Pentru că a fost o plăcere să o citesc. Bine, să nu înțelegeți că este o capodoperă a literaturii universale sau ceva de genul. Căci nu este. Nici pe departe.

Dar este o carte foarte bine scrisă. Pe care o recomand nu doar amatorilor de SF (e cu nave spațiale, găuri negre, specii ciudate, alea alea), ci celor cărora le place să citească un scenariu bine făcut și să se delecteze cu personaje foarte bine construite.

Bun, dar pentru că am promis faza cu trei lucruri cu care am rămân după carte, iacătă-le pe cele trei în cazul”Un lung drum spre o planetă mică și furioasă”:

Speciile create de autoare. Fascinantă imaginație. Adică pur și simplu parcă le vezi în fața ta. Și sunt teribil de diferite. Și foarte bine făcute. Un film bazat pe cartea asta ar merge la marele fix, parol.

Povestea de dragoste inter-specii. Băi, cum să vă zic eu, să reușești să faci două specii să se pupe în halul ăsta de bine bate orice protest anti-discriminare, ca să o zic direct.

Faza cu construcția de găuri negre stabile, gen, pentru deplasările în spațiu. Căci numai ce am citit excelenta ”Bun venit în Univers”, pe care v-o recomand grav să o aveți în bibiotecă. Așa că subiectul mi s-a părut foarte tare.

Cam atât despre această carte. Pe care v-o recomand. Cu drag. Și cu stimă, desigur.