29 de cărți. Atât am săvârșit întru lectură și ascultare între octombrie și decembrie în detestatul din multe puncte de vedere an 2024.

Mă mențin, deci, pe media trimestrială de cărți din ultimii câțiva ani.

Topul meu trimestrial este împărțit în două. Ca de obicei. Ca să nu amestecăm mere cu micșunele. Și ca să fie mai de ajutor decât o amestecătură.

Ocazie cu care îți mulțumesc pentru că, măcar din când în când, îți faci timp să citești și scrijeliturile mele pe interneți.

Aia zic :)

Top 5 beletristice

Locul 1. Luis Alberto Urrea – Un cântec pentru Irene
M-a tulburat grav cartea asta. Nu doar pentru că este scrisă foarte bine. Ci pentru că subiectul este unul cu adevărat răvășitor. Al doilea război mondial a fost o mostră uluitoare de imbecilitate umană ridicată la rang de cretinitate absolută. În toată acea mizerie au fost momente care te fac să stai cu nodul în gât. Și cu stomacul strâns. Cartea este povestea, pornită de la fapte și personaje reale, ale unor tinere americance al căror rol în conflict a fost să meargă pe front și să le facă… gogoși și cafea soldaților. Războiul privit din perspectiva lor capată cumva alte valențe. O carte de care am avut mare, mare nevoie în perioada asta.

Locul 2. Aris Alexandrou – Misiunea
Este despre absurdul vieții unora care cred că au o misiune fundamentală pentru omenire (sau ceva). Când, de fapt, sunt de un ridicol absolut. Pentru că misiunea, de fapt, este cu și despre nimic. Iar omenirea pentru care se sacrifică (mereu într-o misiune există componenta de sacrificiu, altfel e degeaba) nu doar că nu le vrea misiunea, dar nici măcar nu îi pasă.

Locul 3. Narine Abgarian – Viața e mai dreaptǎ decǎt moartea
Are ceva această scriitoare care mă lipește de cărțile ei. Sigur, și traducerea (pentru cartea de față meritul merge la Luana Schidu) este extrem de importantă. Ce frumos construiește Narine lumile alea… Și ce sentimente îți trezesc… Carte nu poate fi povestită. Căci ai comite un sacrilegiu. Este o carte care poate fi doar citită. Personal. Pe persoană fizică, să îi zic așa. Și să îți rămână după posibilități, știi cum zic.

Locul 4. Radu Paraschivescu – Brățară pe glezna ta
Ce frumoasă carte… Bine, pe de altă parte io-s și fiert pe stilul epistolar. Nu mă întreba de ce. Că n-am răspuns. Iar cartea este structurată în mare măsură pe epistole. Este o frumoasă poveste de dragoste. Frumoasă tocmai pentru ambii iubitori de celălalt sunt loviți cu pucul. Pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. Că nu cred nici să mă tai cu sabia laser că o dragoste adevărată se poate naște între două ființe perfecte. Ar fi o contradicție irefutabilă: dragoste plictisitoare nu există.

Locul 5. Bogdan Boeru – Benedictiana
Foarte bună carte. Nu doar că este scrisă excelent, dar modul în care și-a inventat, ca să zic așa, Bogdan poveștile este mega-atrăgător. Iar faptul că totul se întâmplă în perioada de final a cruciadelor (ish…) i-a dat în mintea mea de pasionat de istorie și mai multă putere. Plus că se vede cale de la o poștă (nu română!) că autorul s-a documentat foarte mult în ceea ce privește credibilitatea istorică a povestirii. Recomand carte cu mare căldură.

Celelalte cărți citite sunt după cum urmează. Cumva tot într-o ordine personală. Dar nu până la capăt, știi cum zic…

Saul Bellow – Omul suspendat
Foarte interesantă carte. Un fel de jurnal (ce găselniță faină a autorului ca să poată să descrie cât mai subiectiv lumea din jur) al unui american care tot așteaptă să îl ia în armată. În timpul celui de-al doilea război mondial. Și cum se schimbă ca fire. Cum așteptarea îl schimbă și îl face să devină altul. Cumva în ton cu timpurile.

Miguel Angel Asturias – Oameni de porumb
Un roman pe stil sud-american clasic. Mă rog, nu știu dacă există neapărat stilul ăsta. Dar cumva simți că e ceva ce doar din zona aia și despre zona aceea poate fi. O combinație e real, ireal și suprareal. Într-o lume de sfârșit de secol XIX și început de secol XX (parcă… nici asta nu îți dai seama cu exactitate, doar deduci din când în când). Pe alocuri e greu de urmărit ce zice autorul. Dar are alte locuri în care construcțiile stilistice sunt absolut spectaculoase.

Louise Erdrich – Sentința
Nici nu știu ce să zic despre cartea asta… Că nu este de povestit. Adică nu are nuș ce acțiune. Este scrisă din perspectiva de native indian. Care își caută identitatea în lumea modernă a Americii. Și, când pare că o găsește, își dă seama că nu era aia. Sau ceva de genul. Bine scrisă, te ține lipit/ă de poveste.

Gerald Murnane – Câmpiile
Ciudată carte. Dar atractivă tocmai pentru – presupun – ciudățenia ei. Nu se poate povesti. Dar eu am simțit-o ca un fel de combinație între Jocul cu mărgelele de sticlă (prin ciudățenia ocupațiilor, ca să le zic așa, personajelor) și Castelul (prin ciudățenia câmpiilor, care sunt colea lângă ei, dar la care nu ajung cu adevărat niciodată). Respectând proporțiile, desigur.

Henry James – Washington Square
Un roman clasic. Pe care nu l-aș fi citit dacă nu stăteam la New York fix în Washington Square. Apropozito de motive pe care le avem ca să alegem o carte sau alta… E plăcut scris. Pe stilul clasic. Cu iubiri trădate. De iubiți și de tați. De astea. Care se termină cât de cât cu happy end. Gen.

Graham Greene – Americanul liniștit
Un fel de roman psihologico-polițist. Dar fără să fie psihologic până la capăt. Iar polițist nici pe atât. Dar foarte bine scris. De fapt, este despre destinul uman atât de mic luat individual față de strivitoarea forță a istoriei. Iar contextul este unul care te întristează oricum: războiul din Vietnam când încă se numea Indochina și era colonie franțuzească.

David Nichols – Ești aici
O carte despre cum se îndrăgostesc doi într-o drumeție mai lungă. Simpatică. Gen scenariu de film siropos de Hollywood. Dar scrisă bine. Te ține. Și te regăești în personajele alea. Și în ce li se întâmplă. ȘI mai ales în ce gândesc. Pe ici, pe colo. Prin părțile esențiale.

Top 5 non-beletristice

Locul 1. Cristian Iftode – Filosofia ca mod de viață
O carte foarte bună. Mai ales dacă te interesează (așa ca pe mine în ultimii ani) cam cum te poate ajuta o abordare (mai) filosofică asupra lumii să trăiești mai bine în viașa ta. Autorul face o trecere blajină, dar aprigă prin mai multe școli de gândire filosofică. Și extrage câte ceva pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Totul pe ideea că filosofia este o modalitate practică (dacă o practici, desigur) de a te ajuta să îți răspunzi la niște întrebări fundamentale. Care răspunsuri la aceste întrebări să te ajute să îți pui alte întrebări. Și tot așa. Și ce drum frumos…

Locul 2. Yuval Noah Harari – Nexus
Enervant de bună cartea. Enervantă pentru că, din nou, nu aș zice că rezonez în draci cu ce zice stimabilul. Simțeam nevoia să îl contrez din măcar 5 în 5 pagini. Dar, în același timp, apreciez foate tare că aduce în dezbatere aceste teme. Căci, consider cu tărie irefutabilă, este îngrozitor de important, mai ales în vremurile astea, să discutăm în draci despre ceea ce am putea numi orientarea strategică a umanității. De aceea este așa de sus în topul meu. Nu pentru că este o carte de pus pe rana raftului, cum ar zice patagonezul ajuns din greșeală în Poplaca.

Locul 3. Tim Marshall – Puterea geografiei
Una din cele mai bune cărți care să te ajute să înelegi contextul geopolitic actual. Mă rog, părți din el. Că la cât e de complicat… Ocazie cu care mi-a crescut stima pentru autor. Căci mă lăsase cumva în ceață cu celaltă carte celebră pe care a scris-o ”Prizonierii geografiei”. Care, cumva, zice chiar din titlu cam ce propovăduia. Și care mi s-a părut forțată. Ca prea explica prin geografie totul. Asta cu ”Puterea…” mi se pare că vine ca o completare a primei. Și, dacă vrei, ca un fel de scuză nerostită că prea a forțat-o inițial.

Locul 4. Brianna Wiest – The Mountain is You: Transforming Self-Sabotage Into Self-Mastery (audiobook)
O carte care pune întrebări excelente. De fapt, te invită să ți le pui singur/ă. Or fi întrebările excelente, dar ditai problemuța este că ne plac, dar că nu răspundem la ele. Fie că nu avem timp, fie că le lăsăm pe mai încolo, #fieca. Dar, de fapt, de fiecare dată căutăm motive să nu stăm noi singuri cu noi înșine și să înțelegem ce căutăm noi în viața noastră. Recomand cartea tuturor celor care au ajuns în acel moment în care se simt în stare să își răspundă singuri la niște întrebări fundamentale.

Locul 5. Mădălina Drobrovolschi – Paradoxul trifoiului cu patru foi
Cartea te ajută cu un sistem de a-ți evalua locul tău în viața celorlalți prin înțelegerea locului tău în viața ta. Și vine cu exemple despre cum Mădălina a reușit să evolueze de la momente în care atașamentele sociale pârdalnice (de care ne tot zice Gabor Mate) o țineau blocată la solul existențial spre momente în care a reușit să devină ceea ce orice om ar trebui să devină: locatarul preferat al vieții sale.

și tot pe locul 5, chiar mi-a fost greu să le separ…

Locul 5. Tiberius Budulea – Călăuze
Ce surpriză plăcută această carte… Călăuzele lui Tiberius sunt cele pe care le-a identificat el prin experiență proprie. Ne povestește întâmplări din viața lui, care l-au schimbat și l-au așezat pe traseul mai bun al existenței lui. Nu îți spun care-s călăuzele alea. Îți recomand să citești cartea. Care este plină de căldură. O să vezi :)

Celelalte cărți citite sunt după cum urmează. Cumva tot într-o ordine personală. Dar nu până la capăt, știi cum zic…

Amy C. Edmondson – The Right Kind of Wrong (audiobook)
O carte utilă. Autoarea studiază de o viață greșelile, erorire și failurile. Că sunt diferențe între ele. Subtile, dar majore, cum ar zice patagonezul ajuns din greșeală în Poplaca. Și ne învață cum 1. să încercăm să nu le mai facem 2. dacă tot le facem cum să recunoaște care ce sunt 3. ce să învățăm din ele ca să devenim mai puțin proști în viitor. Utilă, cum ziceam.

Chris Duffy – Let’s Hang Out: Making (and Keeping) Friends, Acquaintances, and Other Nonromantic Relationships (audiobook)
E genul de carte care te face să ridici sprânceana. Nu pentru că e nou ce îți zice autorul. Ci pentru că o zice într-un sistem. Organizat. Chestie la care tu nu (prea) te-ai gândit. Spre exemplu, Duffy structurează relațiile din depărate spre aproape, ca să îi zic așa. Și explică fiecare segment care-i treaba cu el și cum să fii cât mai eficient în relațiile sociale. Foarte utilă cartea.

N. T. Wright – Paul: A Biography
Sunt un pic (cam mult…) fascinat de personalitatea apostolui Pavel. Cu mențiunea că nu am nici cel mai mic fior religios (la recensământ m-am declarat stoic). Dar ce a reușit el să facă pe linie de – pardon my creștin French – PR și vânzări este absoplut formidabil. Dacă o să scriu vreodată o carte despre cei mai mari PRiști din istorie (un vis spre care mă încăpățânez să tind), atunci Pavel clar prinde loc în carte. Loc masiv, nu altceva.

Paula Fredriksen – Paul: The Pagans’ Apostle (audiobook)
După ce i-am citit cartea Pe când creștinii erau evrei și mi-a plăcut, am zis să văd și versiunea ei despre acest personaj cu adevărat excepțional. Cumva, aduce o altă perspectivă, mai de cercetător față de cartea de mai sus. Dar cam tot pe aceleași argumente și zone, ca să le zic așa, stă.

A. A. Long – How to Be Free: An Ancient Guide to the Stoic Life on Everand and thought you might like it (audiobook)
Este o traducere a zicerilor lui Epictet. Care a fost un mare, mare stoic. Deși, într-nu mod ciudat pentru mine, lumea nu prea îl cunoaște. Zic ciudat pentru că a fost probabil gânditorul care a conturat cel mai bine principiile stoice așa cum le folosim azi. Ca să vezi cum este și cu viața asta. Vorba românului, unde dai și unde crapă…

Jeff Gothelf – Forever Employable: How to Stop Looking for Work and Let Your Next Job Find You
Un scurt, dar succint ghid despre ce ai de facut (pe sistem de check-list) dacă vrei să devii freelancer. Sau solopreneur. Sau chiar antreprenor, măcar în prima parte a aventurii tale. Este un sistem pe care autorul l-a experiementat. Cu succes. Și acum îl documentează, ca să zic așa, pentru cei care doresc să facă acest mare pas. Că este un mare, mare pas. Pe care eu l-am făcut în urmă cu vreo 25 de ani. Și nu regret niciun milimetru.

Epictetus – Enchiridion
Pe măsură ce studiez mai mult scrierile și zicerile acestui foarte mare gânditor, pe atât îmi pare rău că lumea nu îl cunoaște așa cum ar merita. Este un stoic pe care eu l-aș așeza pe poziție de egalitate cu Marcus Aurelius. Ca să vezi cum e cu stoicismul ăsta: un sclav (că asta a fost Epictetus) și un împărat la egalitate în sistemul de valori al unui chinezu de România…

The Advisory Board Group – How To Build An Advisory Board To Grow Your Business And Increase Your Profits
Dacă tot am intrat în câteva astfel de boarduri pe la anumite companii, am zis să fac ceea ce fac de regulă când mă apuc de ceva nou: studiez chestiunea. Această carte este una care recapitulează, ca să zic așa, cam tot ce este de știut despre andvisory boards. În mare. Cât să te prinzi de fază, cum ar veni.

Parmy Olson – Supremacy: AI, ChatGPT, and the Race that Will Change the World
O carte în stil jurnalistic. De investigație, dacă vrei. Afli istoria recentă a nebiuniei cu AI. Și cu dedesubturi din luptele de pe piață. Între cei mici vizionari și corporațiile tech. Despre bătălia etică (și nu prea…) dintre ei. Și cu statele care nu prea înțeleg nimic din ce se întâmplă. O carte plină de informații pe subiectul în cauză.

Koun Yamabad – Zen. Poarta autentică
Am zis să mai studiez un pic acest concept. Iar această carte este de ajutor. Te introduce bine în ce înseamnă cu adevărat ZEN. Nu cum sunt unii de îți expică de pe interneți. Autorul este un maestru al acestui mod de viață. Că religie nu este, să fie clar. Recomand cartea celor care nu sunt familiarizați cu subiectul în cauză. O să se lămurească în așa hal (pardon my French) cât să decidă dacă vor să studieze mai mult sau să îi dea pace.

Laure d’Astragal – Terapia prin scris
Un ghid util despre structura și modurile de abordare atunci când vrei să scrii o carte personală. Zic personală în sensul că te ajuta și ca o formă de terapie. Este, dacă vrei, un fel de manual. Unul scurt și la obiect. Util, cum ziceam.

Notă: unele dintre linkuri sunt de afiliere.