L-am cunoscut pe Mihai Firică pentru că blogging. Și pentru că Daniel Botea, omul nostru de bază de la Kooperativa 2.0 pe plaiuri oltenești, a ținut morțiș să mă ducă în emisiunea lui Mihai (o aveți mai jos).

Prima dată când am aflat că o să merg în emisiunea sa, am făcut un research. Și am văzut că are blog (bulină roșie primită de la mine instant!), că scrie prin niște publicații și că are niște cărți de poezie la activ. Și am decis că este interesant personajul, deci am confirmat prezența în emisiune.

Am mai aflat și că este monarhist convins. Aici, recunosc, am strâmbat din nas. Căci republicanul organic din mine nu se împacă de nici o culoare cu nici un monarhist.

Mă rog, asta știam până l-am cunoscut pe Mihai. După care m-am bucurat că, în sfârșit, mă pot și io înțelege omenește cu un regalist, fără să ne scoatem ochii și fără – așa cum mi-au făcut toți regaliștii de până la Mihai; de unde și reticența mea față de această tipologie – să îmi spună că io greșesc și că numai el are dreptate. Nici pe departe.

Mihai își susține public crezul, dar o face cu acea politețe care lipsește multora dintre noi, care credem în anumite lucruri. Politețe căreia i se adaugă și lipsa de prozelitism, dacă vreți. Căci Mihai Firică nu vrea să te convingă de nimic. El doar îți spun părerea lui și o accepta pe a ta. Mare lucru, vă spun. Mai ales în discuții de astea doctrinare, dacă vreți :)

„România puzzle. Ilustrate din rezer­vația de cleptozauri” este cartea semnată de Mihai Firică, pe care am citit-o aseară. Și am citit-o cu zâmbetul pe buze. Căci mi-l imaginam pe Mihai stând în fața mea și povestindu-mi, cu stilul său agale (măh, Mihai, io cred că tu ești ardelean, de fapt… :D), cam ce citeam eu în carte.

Cartea este, de fapt, o colecție de articole scrise în diverse publicații, din perioada 2011 – 2012. Ocazie cu care am executat și o întoarcere la acele vremuri. Ocazie cu care mi-am dat seama că, deși pe calendar au trecut doar câțiva ani, realitatea pe care o simțim parcă ne arată că au trecut cel puțin vreo două cininale! Atât de multe s-au schimbat de atunci în România. În bine, după părerea mea de om, care preferă mereu și mereu să vadă jumătatea plină a paharului.

Dar anumite pasaje din carte m-au făcut să zâmbesc amar. Pentru că sunt paragrafe întregi, în care Mihai vorbește despre clasa politică de la noi, care pot fi publicate cu data de azi fără nici o problemă. Din păcate…

Îl găsiți pe Mihai Firică pe facebook. Dacă vreți să povestiți cu cineva cam cum v-am povestit eu despre el :)