Continuăm seria cu textele pe care mi le-ați trimis în urma provocării mele, la care v-am cerut să îmi scrieți despre antreprenoriat social. Textul de mai jos mi-a fost trimis de Claudia Adriana Ionita.
Profit de ocazie pentru a vă invita, pe cei care aveți legătură cu businessuri care au impact social, să vă înscrieți în excelenta inițiativa Chivas – The Venture, care este, pe scurt, o oportunitate pentru business-urile cu impact social de a se dezvolta, de a primi sprijin financiar și, nu în ultimul rând, de a obține un lucru visat de mulți: recunoaștere internațională. Mai aveți timp până la sfârșitul lui octombrie :)
–––––––––––
Prima întrebare care mi-a venit în minte atunci când am decis să scriu despre antreprenoriatul social este câţi oameni ştiu ce reprezintă. Bineînţeles, toată lumea a auzit de antreprenoriat însă diferenţa dintre antreprenoriat şi antreprenoriatul social este una colosală, astfel că m-am decis asupra manierei în care vreau să abordez această temă. Voi crea astfel în rândurile ce urmează o linie clară de demarcaţie între antreprenoriat şi antreprenoriatul social.
O primă problemă ce se pune în acest caz este scopul pentru care acestea există. Bineînţeles, orice facem în această viaţă are un scop şi de aceea, de ce nu ar avea unul şi cele două?
Antreprenoriatul are scopul clar de obţinere a profitului. Antreprenorii urmăresc dezvoltarea unor afaceri durabile, de succes, care să profite cât mai bine de anumite lipsuri de pe piaţă şi de a obţine un câştig cât mai mare.
Pe de altă parte, antreprenoriatul social are cu totul alt scop. Bineînţeles, obţinerea unui câştig este importantă şi aici dar doar pentru finanţarea unor proiecte şi pentru continuarea activităţii lor. Scopul primordial al antreprenoriatului social este identificarea nevoilor sociale ale populaţiei şi încercarea de a acoperi aceste nevoi. Sunt vizate categorii defavorizate de populaţie (oameni fără posibilităţi materiale, oameni cu dizabilităţi) şi integrarea lor în societate.
Antreprenorul social trebuie, de asemenea, să aibă alte calităţi faţă de antreprenorul obişnuit. Acesta trebuie să fie orientat spre identificarea şi rezolvarea problemelor populaţiei dar şi să dezvolte un program capabil să-i susţină financiar ideea. Ajutorarea celor din jur este un lucru lăudabil, dar costisitor, iar de multe ori antreprenorul trebuie să dezvolte o idee menită să-i ajute şi pe cei aflaţi în nevoie dar care să scoată şi profitul necesar continuării în timp a acestei întreprinderi sociale.
Astfel, ajungem la o altă problemă şi anume modalitatea în care cele două obţin finanţare. Antreprenorii urmăresc crearea unei afaceri de succes, urmărind inovarea, creearea unui produs nou pe piaţă sau modernizarea unuia existent. De asemenea, sub influenţa competiţiei şi a concurenţei, ei sunt într-o continuă schimbare şi modernizare urmărind activ cerinţele de pe piaţă şi urmărind oferirea celor mai bune şi mai noi produse şi idei.
Antreprenoriatul social se bazează de multe ori pe comerţ în obţinerea de profit. Spre deosebire de antreprenoriat, acesta nu investeşte sume mari de bani pentru procesul de producţie şi marketing deoarece concurenţa nu se aplică în acest caz (de fapt antreprenorii sociali ar fi foarte fericiţi să fie alte mii de altreprenori sociali). De cele mai multe ori, persoanele cărora li se oferă ajutor sunt consiliate şi instruite, fiind învăţate să realizeze diverse produse destinate vânzării ulterioare. De la obiecte de artizanat, sculpturi, produse ceramice, până la produse de panificaţie şi fructe sau legume culese din propriile grădini sau livezi, toate sunt rezultatul municii lor, rezultat destinat vânzării şi finanţării întreprinderii sociale.
O altă problemă care reliefează diferenţele dintre cele două este rezultatul obţinut. Ce obţin antreprenorii ca urmare a prestării muncii lor? După cum am convenit mai devreme, antreprenorii obişnuiţi obţin profit, recunoaştere în domeniu şi faimă. Dar ce obţin antreprenorii sociali? Ei nu sunt nici mai bogaţi, nici mai faimoşi însa ei obţin ceea ce antreprenorii nu vor obţine niciodată: recompensă sufletească. Ei caştigă liniste sufletească, împlinire, bucurie şi mandria că au putut schimba ceva. Averile lor sunt în suflet.
Si pentru că vorbeam mai devreme de calităţile unui bun antreprenor social, am decis să revin la această problemă întrucât am realizat că am omis cele mai importante calităţi pe care acesta trebuie să le aibe. Nu este vorba de cunostiinţe în domeniu, viziune şi nici măcar de experienţă (cum este cazul unui antreprenor obişnuit) căci cele mai importante calităţi ale lui vin din suflet.
Căci câţi dintre noi punem problemele celor din jur înaintea problemelor noastre?
Câţi decidem să renunţăm la câştig pentru a-i ajuta şi pe alţii să aibă ce noi avem deja?
Un bun antreprenor e altruist, plin de curaj şi de bunătate şi nu are ceea ce multă lume din jurul nostru are: nepăsare la problemele înconjurătoare.
De aceea, atunci când veţi cunoaşte un astfel de om, să-i strângeţi mana şi să-i mulţumiţi. Să-i spuneţi că datorită oamenilor ca el, speranţa mai există şi să-i spuneţi că este un creator de miracole. Căci pentru fiecare om pe care el l-a ajutat, el a fost un miracol. O mână oferită atunci când acesta nu mai avea speranţă. Iar atunci, când vom porni spre casă, să privim în jurul nostru şi să întindem şi noi o mână de ajutor celor care au nevoie. Căci pentru asta nu ne trebuie o întreprindere socială, nu ne trebuie mari resurse şi nici măcar curajul de a deveni antreprenori sociali şi de a ne dedica viaţa celor defavorizaţi.
Căci nevoia ce ne înconjoară nu este doar materială ci şi sufletească. Iar, oameni buni, putem să găsim în sufletul nostru o vorbă bună, o mângâiere, o încurajare şi puţin timp pentru a-i ridica din drumul nostru pe cei căzuţi…