– „De ce, tati, de ce?„, mă întreabă fiul meu cu ochii în lacrimi şi cu o suferinţă cumplită în priviri, abia putând rosti cuvintele din cauza efectelor anesteziei locale. Tocmai ieşise din operaţia de extirpare a amigdalelor, în timpul căreia l-am auzit strângându-ne „tatiiii! mamiiii„, în timp ce noi aşteptam pe coridor, simţind că ni se rupe sufletul. Eram neputincios, nu puteam face nimic pentru a-l ajuta să treacă mai uşor peste aceste moment, iar neputinţa mea de a-mi ajuta copilul atunci a fost unul din coşmarurile trăite ale existenţei mele. Iar pentru el a fost o experienţă care, sunt sigur, a lăsat urme în sufletul lui…
Pentru toţi, spitalul este o experienţă traumatizantă. Dar pentru copii poate fi ceva ce i-ar putea marca pentru toată viaţa. Poţi fi alături de ei, ca părinte, pot fi doctorii simpatici, poate fi personalul de acolo de treabă, tot traumatizantă rămâne experienţa. Pentru că locul, clădirea, atmosfera de acolo sunt – de cele mai multe ori fără să ne gândim la asta – ca nişte pietre imense de moară prăbuşite pe sufletul şi pe mintea noastră.
Uitaţi-vă, ca exemplu, ce a făcut Philips cu un spital din SUA. Dacă nu v-aş fi spus că este un spital pentru copii, pun pariu că nu v-aţi fi dat seama. Pentru că au dispărut zidurile alea care parcă te apasă, a dispărut monocolorul ăla sinistru, a dispărut senzaţia de spital. Câtde mult contează asta pentru copiii noştri…
Vă recomand să vă uitaţi la film. Dar vă şi rog să propuneţi ideile voastre pentru îmbunătăţirea vieţii copiilor noştri. Intraţi pe Idei de viitor şi propuneţi o schimbare. Nu e nimic complicat, ideea voastră poate fi scrisă în câteva rânduri. Şi poate schimba ceva. Pentru că Philips va aloca buget pentru ca ideea voastră să fie pusă în practică. Şi e chiar păcat să nu vă implicaţi, mare păcat să nu profităm, ca societate, de astfel de oportunităţi. Pentru copiii noştri.
http://youtu.be/3VgZ4Mdko18
7 thoughts on “Acesta este cel mai frumos spital pentru copii din lume!”
Dacă copilul continuă să întrebe „de ce?” înseamnă că nu a înțeles clar ce se întâmplă iar datoria ta și a medicilor era în primul rând să explice tot procesul și motivul intervenției. Asta e primul lucru ce trebuie înțeles de pacient și rude eventual. Din păcate la noi dacă nu întrebi doctorul (de obicei nu prea știi ce să întrebi, dai banu ca să fie bine) habar nu ai ce se petrece cu tine ca pacient, mai ales ca și copil. Cred că este foarte important să ți se explice și să cunoști cu exactitate tot procesul!
Copilul avea aproape 4 ani atunci. Oricat de mult i-am explicat si oricat de simpatici au fost doctorii (si au fost), tot nu a fost pregatit pentru asa ceva. Plus ca in acele momente era sub efectul socului si al anesteziei. Per total a fost ok, dar momentul ala mi-a ramas ca un cutit in inima…
Daca ai fost multumit ai putea te rog sa ma indrumi si pe mine? Medic, spital si alte detalii? Se pare ca nici copiii mei nu vor scapa de bisturiu :( Multumesc.
Eram la Spitalul Judeţean din Baia Mare când se întâmpla asta. Cu vreo 12 ani în urmă…
Nu am crezut vreodata ca o sa zic: wow, ce spital!
Impresionanat. M-a emotionat foarte tare. Sper sa avem si noi candva asa ceva.
Pingback: Vă aştept pe Clubul Părinţilor Luminaţi pe Facebook! - Cristian China Birta
Pingback: Un nou tratament împotriva cancerului - Cristian China Birta