Vă rog să vă uitaţi la filmul de mai jos. Înainte de a citi textul.
Mi s-a ridicat pielea pe mine când am văzut acest film. O fabulos de bună punere în perspectivă, din care înţelegem că suntem nu doar mici, ci aproape insignifianţi în acest univers, a cărui înţelegere ne scapă profund pentru că pur şi simplul nu avem puterea de a înţelege aşa ceva.
Dar, deşi insignifianţi, trebuie să ne trăim viaţa până la capăt, pe acest Pământ. Ăsta este rostul nostru, aşa mici cum suntem. Iar dacă viaţa, în curgerea ei, vine şi te ispiteşte să te ridici un pic de pe această planetă frumoasă foc şi să devii o parte şi mai mică din imensitatea universului, ar fi mare păcat să nu încerci să profiţi de ea. Mare păcat :)
Eu v-am spus că mi-am depus „candidatura” în cadrul concursului Philips – Provocarea spaţiului pentru că vreau să fiu primul om care face live blogging din spaţiu. Sunt slabe şanse să fiu eu cel ales (sunt peste 800 de participanţi până acum), ştiu asta, dar simplul gest de a mă încumeta să visez că aş putea fi eu îmi face tare bine la coracon :)
Vă dau mai jos informaţii despre concurs. Poate vă faceţi curaj şi vă înscrieţi şi voi. Căci nu se ştie niciodată :)
1 thought on “Omule, cât de mic eşti…”
Chinezule, omul nu este mic si insignifiant. Din punct de vedere al ordinului de marime, da omul este mic, insa din punct de vedere al valorii fiecare om este mult mai mare decat acest univers infinit. Omul si universul sunt de fapt intr-o armonie perfecta, omul existand in unives si universul ( prin praful de stele) este materialul de fabricatie al omului. si sa nu uitam ca din punct de vedere uniersul a fost facut pentru om si nu omul pentru univers .