Am scris în dese rânduri aici, pe blog, despre excelenta iniţiativă Philips Idei de Viitor. Pe scurt, Philips pune la bătaie 100.000 de Euro pentru ca trei dintre ideile voastre să devină realitate. V-o spun şi acum: e păcat să rataţi această oportunitate, prin care viaţa unor copii poate deveni mai bună. Iar, în unele cazuri, nu e doar păcat, este chiar mai mult de atât… Căci, de cele mai multe ori, singurul obstacol între a oferi unor copii o viaţă mai bună şi a lăsa lucrurile aşa cum sunt este chiar indiferenţa noastră.

Eu îi spun blând indiferenţă. Dar prefer să rămân în această zonă, cu un feng shui temperat, ca să îi spun aşa. Căci am putea să îi spunem în multe alte feluri. Şi toate să arate cu degetul către una din cele mai naşpa caracteristici ale României postrevoluţionare: băltitul în suc propriu. Din care nu iese nimic. Niciodată.

Refuz să cred că suntem ţara lui „lasă că merge şi aşa„. Deşi de îngrozitor de multe ori văd atitudini care lovesc la temelia refuzului meu. Doar că, din când în când, văd gesturi şi luări de poziţie care sunt nişte doze masive de energie şi care îmi dau argumente să merg mai departe cu refuzul meu de a generaliza. Nu toţi românii sunt aşa. Doar că cei mai mulţi aşa gândesc. Cei pentru care băltitul în suc propriu înseamnă că, fără să realizeze asta, îşi îmbuteliază viaţa în nişte PETuri pe care uită să le deschidă vreodată. Îi salut cu deosebit entuziasm pe toţi românii care nu gândesc aşa şi care fac, puţin câte puţin, lucruri care să ne scoată din această stare de fapt. Respect!

Refuz să cred că suntem ţata lui „stoopid people”. Deşi de îngrozitor de multe ori proştii sunt mai vizibili decât cei care lucrează în tăcere ca să mişte lucrurile. Doar că, dacă alegem să ne uităm mai atent în jurul nostru şi să nu fim distraşi de răcnetele degeaba ale celor care băltesc şi mai degeaba, o să descoperim oameni care refuză să accepte că nu se mai poate face nimic. Şi fac lucruri. Chiar dacă greşesc. Dar măcar greşesc făcând. Iar asta pentru mine este motiv să le spun: respect!

Refuz că cred că România nu poate fi mai mult decât este acum. Deşi de îngrozitor de multe ori busola după care ţara noastră se ghidează ca să meargă înainte este o aiureală din care nu se mai înţelege care este direcţia bună. Doar că, dacă ridicăm pentru o clipă privirea de la această busolă tembelă şi privim în direcţia în care trebuie să mergem, putem faci paşi înainte. Fără să mai aşteptăm ca acum busolei să se liniştească. Există oameni în România care au decis că ei sunt propria lor busolă. Respect!

Vă provoc să ieşiţi din acest băltit în suc propriu. Şi să profitaţi de fiecare ocazie care vă invită să faceţi asta. Pentru că fiecare astfel de ocazie ratată nu înseamnă altceva decât o scufundare cu încă juma de metru în acest suc românesc nedorit.

Cred cu tărie că Idei de Viitor este o astfel de oportunitate. Şi sper să înţelegeţi şi voi asta. Şi să vreţi să faceţi un pas înainte. Unul mic, teoretic. Dar imens pentru fiecare dintre voi. Şi, în cele din urmă, pentru noi ca naţiune.