Joaca de-a și cu istoria atunci când scrii cărți

Sunt mare, mare fan de istoria, de istoria Imperiului Roman, cu precădere. Așa că de fiecare dată când văd ceva ce aduce cât de cât a istorie, mi se activează acea secvență din ADNul meu de ființă curioasă și mă înfrupt :) Așa și cu romanele care abordează o astfel de zonă sau care se inspiră din ea. Numai că și romanele sunt unele așa și altele pe dincolo…

Spre exemplu, ”Regele” de Donald Barthelme face o combinație (nu prea reușită, după gustul meu) între perioada regelui Arthur și cel de-al doilea război mondial. Scrisă într-un stil care se vrea umoristic, cartea se citește ușor, e drept, dar tot cu o ”ușureală” de astă rămâi. E genul de scriitură care se bazează mai mult pe un artificiu de formă, în cazul de față combinarea celor două epoci (adevărul e că faptul că Lancelot vorbește despre naziști te intrigă), decât pe nu știu ce mari adevăruri puse între pagini. Nu zic că e o carte rea, ba dimpotrivă. Numai că mie nu mi se prea potrivește. E pentru alții, cum ar veni :)

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4400 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)