Băi, parcă nu-s io ăla din interviul din Adevărul…

Serios vă spun :)) Când am citit interviul din Adevărul, am simțit că parcă nu io sunt ăla care vorbesc acolo :)) E o chestiune ciudată asta… La fel am pățit și când am dat interviul pentru Revista Flacăra. Prima dată am crezut că e o întâmplare, că nu am fost io în formă, dar acum, după ce l-am citit pe cel din Adevărul, cred că se impun niște concluzii. Personale, firește :D

1. Ca blogger, este în natura ta să conduci tu ”ostilitățile”, indiferent de împrejurare. Când scrii pe blog, tu ești șeful. În universul tău, tu ești the king. Așa că atunci când vine un jurnalist să facă un interviu cu tine, el este cel care inițiază acțiunea și care o și gestionează. Din actant devii subiect al acțiunii (ok, asta a fost dură, recunosc, dar nu știu cum să zic altfel :D). Ceea ce, acum îmi dau seama, îmi creează o stare de disconfort. Ca și cum nu aș mai fi eu cel care deține controlul. Și e nașpa…

2. Jurnalistul are anumite deprinderi, anumite tabieturi, dacă pot să le spun așa, care îl face să fie foarte bun în meseria sa. Și care îl ajută să își facă treaba cât mai bine. Numai că în momentul în care interacționează cu lumea asta 2.0, ciudată în frumusețea ei și complicată în simplitatea ei aparentă, de multe ori deprinderile astea funcționeză ca frână. De pildă, ești rugat să ”traduci” anumite concepte 2.0 care pentru tine, ca blogger, sunt intraductibile. Cum aș putea să traduc ”social media”? Sau ”platformă de blogging”? Evident că nu ai cum. Sau, mă rog, o poți face, un fel de furculition, dar în momentul acela ajungem la ce vreau să zic la punctul 3 de mai jos :)

3. Când un blogger apare în presa tradițională, suntem încă la stadiul în care interacționează două lumi diferite. A te afla la intersecția celor două lumi are și părți bune, dar și părți rele. Părțile bune țin de notorietate, de faptul că ai trecut niște bariere convenționale și, mai ales, pentru că, indiferent cât de tari ne credem noi ăștia din online, ne simțim foarte mândri și validați ori de câte ori ne bagă presa tradițională în seamă :) Părțile rele țin de faptul că suferi o ”traducere” simultană și oarecum incorectă, în care nici una din cele două lumi nu înțelege cu adevărat care e faza. Lumea 2.0 simte că ceva e fals în cum apari tu în acest context (și da, așa este, e alt limbaj, alt mod de a pune problema), iar lumea clasică (hai să îi spunem așa) se uită la tine cam ca la o ciudățenie.

Părerea mea :)

13 comentarii la “Băi, parcă nu-s io ăla din interviul din Adevărul…

  1. Ciprian Răspunde

    Pentru mine, acordarea unui astfel de interviu, a fost una dintre cele mai proaste decizii Desi am cerut sa vad textul inainte de a fi trimis la tiparit si pus online, la final tot aiurea a aparut. Workflow-ul la Adevarul e urmatorul: ziaristul scrie textul – il trimite la „centru” unde DTP-istul taie/modifica ce vrea si cum vrea astfel incat sa intre cum trebuie in print. Si pentru ca tot el il pune online, chiar daca pe site nu are limita de spatiu, pune acelasi material ciopartit pe care l-a pus si-n print.

    Nu am avut asteptari mari, nu am crezut nici o clipa ca va intelege despre ce vorbesc si nu m-a deranjat sa explic acolo unde a fost nevoie. Stiu ca-s vai de capul lor atunci cand vine vorba de internet. Problema a fost ca a dat o tenta senzationala ieftina unor chestiuni penibile desi in cu totul alta directie am condus si a mers discutia.

    Ziarista ta avea reportofon? A mea nu. Scria pe foi A4. Jenant!

  2. chinezu Răspunde

    @Ciprian
    haide, bre, ca la mine nu a iesit asa de catastrofal cum zici tu :))
    ba dimpotriva, e totul ok, doar ca nu prea in stil 2.0 :)

  3. Mihai Pintilie Răspunde

    Ai fost in tabara cealalta deci stii cum gandeste un jurnalist. Stiind cum gandeste jurnalistul te poti vinde mai bine. Faza cu traducerile tine de expunerea lui la social media. Iarasi avantaj tu pentru ca iti poti crea o imagine pozitiva in ochii jurnalistului.

  4. chinezu Răspunde

    @Mihai Pintilie
    asa e in teorie, cum zici tu. dar cand esti in situatia cu pricina tot te simti nu stiu cum :))

  5. Ciprian Răspunde

    Pai eu nu am zis nimic despre cum a iesit la tine. Eu am relatat experienta mea. Poate ai fost mai norocos ;)

  6. anndryusha Răspunde

    Hai, că mie-mi place, nu te mai izmeni atâta… :)))))

  7. VirtualKid Răspunde

    Si te-ai lamurit daca nu era clona????

  8. Mihai Likar Răspunde

    se pare ca toti care apar in ziar se lovesc ce aceeasi problema….cand citesc interviul isi dau seama ca nu reiese niciodata exact ceea ce au vrut ei sa spuna

  9. Emil Răspunde

    Eu nu înţeleg care este problema dar poate vrei să scoţi în evidenţă interviul de la Adevărul. Eu zic că mergi foarte bine cu 1500 de euro din 1000 de unici pe zi.

  10. Jamilla Răspunde

    am citit si eu acel articol. Pai nu simti ca esti tu, e scris intr-o nota impersonala si preaaaa rece, ramai cu senzatia ca esti greu accesibil ca om :))) :)))) mdeah, stiu cum e cu jurnalismul, dar totusi!!!! :)))

  11. Jamilla Răspunde

    psȘ am patit eu o chestie asemenatoare…am dat un intervium la o revista acum 3 ani, pe tema handicapului meu ( un mic reportaj pe mine facusera aia) si au scos din context multe texte, a ramas ce le-a convenit si a reiesit cu totul altceva. M-au apucat toti dracii….!

  12. Jamilla Răspunde

    scuzati greselile de tastare, graba mi-a stricat treaba

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: