Sunt mare fan de istorie. În ultimii ani am citit şi citesc încă tot ce prind pe istoria Romei. Pentru că sunt adeptul desăvârşit al încercării permanente de a învăţa din greşelile istoriei, ceea ce, fireşte, nu se prea întâmplă. Ba chiar dimpotrivă.
Mai am fix un capitol din volumul 2 din monumentala „Istoria romană” a lui Theodor Mommsen. Tocmai ce am terminat de citit partea cu restauraţia lui Sulla, o perioadă cumplită din istoria Romei, de teroare oficială ca principiu de guvernare. Sulla a însemnat sfârşitul unui război civil devastator, care, grosso modo, a durat vreo 40 de ani, timp în care Roma încerca să se înţeleagă pe sine şi să înţeleagă ce are de făcut în continuare.
Cred că Sulla a fost primul care a înţeles că Republica Romană, aşa cum a fost ea construită, e pe moarte şi că nu mai există nici o şansă de salvare. Dar, cu toate acestea, fiind un aristocrat pur sânge şi un conservator prin definiţie, şi-a făcut din restauraţia vechiilor principii de guvernare republicane, cu Senatul în rol principal, o misiune de onoare, pe care a urmat-o cu consecvenţa teribilă de care a dat dovadă toată viaţa. Asta în condiţiile în care, părerea mea, el oricum ştia că ceea ce face este sortit eşecului. Dar cu toate acestea a făcut-o. Şi, mai mult, în momentul în care a simţit că misiunea lui s-a încheiat, a renunţat la puterea imensă de care dispunea (unică până atunci în istoria Romei, iar atunci Roma însemna cam toată lumea) şi s-a retras ca simplu cetăţean. Un gest pe care încă istoria se străduieşte să îl înţeleagă…
Cistesc istoria Romei cu un respect deosebit pentru ce au făcut acei oameni de stat, cu greşelile, păcatele şi succesele lor, de pe urma cărora încă mai trăim noi, civilizaţia occidentală. Fără teribilul accident istoric numit Roma, noi nu am fi fost niciodată, ca civilizaţie, ceea ce suntem.
Citesc despre bărbaţii aceia de stat, mulţi dintre ei lideri extraordinari, care au construit un imperiu pornind de la un sătuc pierdut printre mlaştini. Şi apoi închid paginile cărţii şi revin la România în care trăim. Şi îmi dau seama cu o tristeţe magnifică: de la Sulla am revenit la sula…
9 thoughts on “Sulla si sula”
Da, intr-adevar, romanii au reprezentat o piatra de hotar in ceea ce priveste noile repere de civilizatie, dar, datoreaza enorm, inainte de toate, poporului grec de la care au „imprumutat” destule invataturi si principii, pornind de la religie si ajungand la politica si guvernare.
@Andrei Bibire
ok, admit ca au imprumutat de la greci, dar romanii au fost cei care au scos lamentabilul din ce aveau grecii si au transformat imprumuturile alea in chestii practice, cu care si-au construit imperiul
respect teribil civilizatia greaca
dar nu o sa fiu niciodata fanul ei :)
din motive care sunt prea multe si prea lungi ca sa le mai explic acum :))
:)) Superb incheiat! de la sulla la sula…mi-ai luminat dimineata!
@ Bibere! Corect ce spui!! Dar este mult mai greu si meritoriu sa asimilezi ce au produs inaintsii mai ales la ananghie. Sulla a reusit!!! Si ca sa revenim in prezent Boc& Basescu nu!
Pai adevarul e ca iti trebuie putin creier ca sa folosesti o combinatie de succes pe care au folosit-o altii in trecut. Pacat ca acea bucata de creier la duo-ul de mai sus prezentat de @lol lipseste cu desavarsire.
Recomand Eugen Cizek – Istoria Romei. Cartea este de o complexitate covârşitoare. :) Mie cel mai mult mi-a plăcut perioada lui Nero.
dincolo de fascinația firească pe care antichitatea romană o exercită asupra cititorului modern, nu trebuie scăpat din vedere contextul istoric în care Roma a apărut și s-a dezvoltat, în toate încarnările ei succesive, de la un oraș-stat din Latium până la tetrarhia lui Dioclețian și chiar după. Da, au existat numeroși oameni de stat – nu politicienii de astăzi – în Roma Antică, Sulla fiind unul dintre aceștia – mai toți au apărut în cursul unor războaie civile purtate împotriva rivalilor politici. La fel cum a fost cazul și cu rivalul său Marius, cu frații Grachi, cu I. Cezar sau Octavian. Dar dacă ar fi să aleg dintre toți, m-aș opri la figuri precum Cincinnatus, Cato cel tânăr sau Traian :)…
(întămplător mă interesează subiectul)
Wow…cati pasionati de istorie romana…@Chinezu : ai followers :)
@ Mihai – câti pasionati de istorie pur și simplu :)
e interesantă și te ajută să înțelegi multe din prezent.