Am ajuns în peregrinările mele şi Sarmisegetuza Regia. Dar nu aşa, oricum, ci ca un pui de legionar, mândru urmaş al Legiunii XIII Gemina. Adică după ce am merg cam 10 km pe jos până în vârful muntelui. Iar înapoi am făcut numai vreo 6 km, că nevasta, suflet mare ţucu-i ochii, care coborâse cu o maşină înaintea mea, a venit să mă recupereze de pe traseu cu chinezomobilul. A fost frumos, chiar frumos…
Pe câinele din imagine l-am denumit, pentru că tot eram în plin tărâm dacic, Korci. I-am dat câţiva biscuiţi şi Korci a venit cu noi din Grădişte, locul său de baştină, până sus la cetate.
0 thoughts on “Io, în nemernicia mea, am cucerit Sarmisegetuza Regia”
Corect e: “Eu, în nemernicia mea, ca un câine turbat…”
dar nu se prea potriveşte cu restul povestirii, recunosc…
Cum bre ???? Pe astea nu au reuşit sa le praduiasca ?. Credeam ca sunt pierdute de mult cu Korci cu tot !! :)
Ce marcă are chinezomobilul ?
Are şi tracţiune pe patru roţi ?
Este de împrumutat unora care au nevoie de transport acolo, sus ? (Eventual împreună cu şoferiţa).
@adc
fratele meu, sunt mare fac si io de columna
stiu replici intregi
dar aici nu era cazul sa ma dau protocronist :D
@lol’s
m-am gandit sa iau si io una
ca sa nu le ia altii nu de alta :))))))))
@geomarz
poate ca sunt cam dobitoc, poate zic
dar la glume de astea cu nevasta zau ca reactionez ca un dobitoc care zic ca sunt
A fost tentaţia prea mare… Adevărul e că Dinică, în rolul dacului trădător, îţi rămâne în cap cam pentru toată viaţa…