Exprimarea din titlu se aude din ce in ce mai des in intalnirile pe care le executa, intamplator sau nu, oamenii din online. Este, probabil, cel mai uzitat icebreaker cand onlineeni se pogoara in offline. Ceea ce e bine. Dar si rau.
E bine pentru ca, in ciuda evidentelor sale tare (alienare, ne aduce aproape ca sa ne tina indepartati si alte astea), onlineul are marea calitate de a ne face sa discutam, sa polemizam, sa schimbam informatii. Si facem acest lucru fara sa iesim la nivel fizic din zona noastra de confort. Ceea ce este, omeneste vorbind, un mare avantaj. Mai ales pentru cei care au nevoie de un, sa-i zicem, avans in ceea ce priveste relatiile sociale pe care si le creeaza, acestia fiind cei pentru care fasticeala si timiditatea sunt molecule din ADNul lor social.
E rau pentru ca, in ciuda evidentelor sale avantaje, ramanerea exclusiv in online dauneaza grav fiintei sociale care suntem fiecare dintre noi. A trai doar in online este, daca imi permiteti, o semi-existenta, o experienta sociala neconsumata, ramasa doar la stadiul de flirt, de teasing personal. Indiferent cat de misto lovesti tastatura si cat de impecabil esti in scriitura pe net, validarea ta ca om se face tot in offline, in momentul in care dai mana cu ceilalti, iti bei berea cu ei, te hlizesti impreuna cu ceilalti la ceva ce se intampla fizic in jurul vostru.
Cu totii am avut parte de intalniri excelente in online, dar si de unele mai putin reusite. La fel cum cu totii am avut surprize sa vedem ca, odata adusi in offline, unii din cei care ne-au placut pe net sunt oamenii cu care, din diverse motive, nu putem rezona cu adevarat (si atunci se rupe si legatura onlineeana) sau ca unii care ne enervau pe net sunt niste oamenii foarte misto, de care te lipesti imediat (si atunci legatura onlineeana se regandeste brusc).
Ce vreau eu sa zic cu cele de mai sus? Cred ca v-ati prins deja…
11 thoughts on “Te stiu de pe twitter. Asa, si?”
ce vrei tu sa zici, tre sa vrea omul sa priceapa.si asta mai presupune si ceva autocunoastere. pun link cum dau de el. :)
Vrei sa spui ca vii la bere, diseara. :))
@iyli
no hai sa vad ce link imi dai :D ca sunt curios si eu :))
@Anca Bundaru
vin, sefa, se poate sa nu raspund afirmativ la asa ceva :D
Prin asta eu inteleg ca unii din marii bloggeri sunt de fapt niste soricei izolati in casele lor conectati ei insisi la 220 si respirand post-uri,tweet-uri,buzz-uri,click-uri,ping-uri etc… in loc sa socializeze si offline..
Avantaju’ pe onlain e ca la aia care nu-ti plac le dai unfollow. In offlain mai trebe sa si inghiti cate o data ! Da’ contactu’ uman nu-l inlocuieste nici papa pius al-II-lea !
@Mihai – wrong. nu cred ca descrierea aia se potriveste unui „mare” blogger.
@Mihai
bloggerii cu adevarati mari nu au nici o problema sa dea ochii cu tine in offline, chiar daca se lasa cu cafteala :D
@dan ghemes
pai vezi, mai, ca tot la human touch ajungem? :D
In acelasi trend, cu putin mai multa furie (cred), am scris si eu prin vara lu’ 2009 ;-) http://eeventzhaa.wordpress.com/2009/06/30/virtual-life/
Te plac si te citesc online.
Off line , tre sa bem cateva beri si apoi ne decidem!
Ps: mi-a placut mult freza… :))
Viata online nu este nici macar existenta, este o forma de agregare atipica, marginala desi poate cuprinde ca si categorie, pe oricine.
Facand o paralela cu jocul, cam asa e uneori si cu online-ul.
Unii mai uita care e limita jocului ::))
Parerea mea :)
http://iyli.ro/2009/10/17/colonistii-din-catan-dincolo-de-realitate/