Te stiu de pe twitter. Asa, si?

Exprimarea din titlu se aude din ce in ce mai des in intalnirile pe care le executa, intamplator sau nu, oamenii din online. Este, probabil, cel mai uzitat icebreaker cand onlineeni se pogoara in offline. Ceea ce e bine. Dar si rau.

E bine pentru ca, in ciuda evidentelor sale tare (alienare, ne aduce aproape ca sa ne tina indepartati si alte astea), onlineul are marea calitate de a ne face sa discutam, sa polemizam, sa schimbam informatii. Si facem acest lucru fara sa iesim la nivel fizic din zona noastra de confort. Ceea ce este, omeneste vorbind, un mare avantaj. Mai ales pentru cei care au nevoie de un, sa-i zicem, avans in ceea ce priveste relatiile sociale pe care si le creeaza, acestia fiind cei pentru care fasticeala si timiditatea sunt molecule din ADNul lor social.

E rau pentru ca, in ciuda evidentelor sale avantaje, ramanerea exclusiv in online dauneaza grav fiintei sociale care suntem fiecare dintre noi. A trai doar in online este, daca imi permiteti, o semi-existenta, o experienta sociala neconsumata, ramasa doar la stadiul de flirt, de teasing personal. Indiferent cat de misto lovesti tastatura si cat de impecabil esti in scriitura pe net, validarea ta ca om se face tot in offline, in momentul in care dai mana cu ceilalti, iti bei berea cu ei, te hlizesti impreuna cu ceilalti la ceva ce se intampla fizic in jurul vostru.

Cu totii am avut parte de intalniri excelente in online, dar si de unele mai putin reusite. La fel cum cu totii am avut surprize sa vedem ca, odata adusi in offline, unii din cei care ne-au placut pe net sunt oamenii cu care, din diverse motive, nu putem rezona cu adevarat (si atunci se rupe si legatura onlineeana) sau ca unii care ne enervau pe net sunt niste oamenii foarte misto, de care te lipesti imediat (si atunci legatura onlineeana se regandeste brusc).

Ce vreau eu sa zic cu cele de mai sus? Cred ca v-ati prins deja…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

11 thoughts on “Te stiu de pe twitter. Asa, si?”

  1. Prin asta eu inteleg ca unii din marii bloggeri sunt de fapt niste soricei izolati in casele lor conectati ei insisi la 220 si respirand post-uri,tweet-uri,buzz-uri,click-uri,ping-uri etc… in loc sa socializeze si offline..

  2. @Mihai
    bloggerii cu adevarati mari nu au nici o problema sa dea ochii cu tine in offline, chiar daca se lasa cu cafteala :D

    @dan ghemes
    pai vezi, mai, ca tot la human touch ajungem? :D

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)