13.09.2008
Mi-am adus brusc aminte, din princini care îmi scapă jos de tot, de tinereţile mele, când, la chefurile ce le trăgeam prin Baia Mare, mai puneam câte o moroşenească de aia şi ne roteam şi ne învârteam şi degrabă veseli strigam nişte strigături de alea din popor. Cu voia dumneavostră şi cu asumarea riscului implicit să vă plictisesc bag aici câteva.
Tropa-tropa pe podele/Să răsară duşumele. Observaţi aici, din prima, cred, faptul că aceste versuri conţin întrânsele un hint evident la arealul de unde a fost culeasă această strigătură, şi anume zona foarte împădurită (mă rog, mai uşurel acuma cu bezmeticele tăieri de copac) din nordul ţării. Trimiterea directă la „podele” şi „duşumele” ne trimite, la rândul nostru, la gaterul care dă forma clasică acestor deviceuri de pardoseală, producând adiacent munţi de rumeguş, o adevărată cataclismă ecologică pentru repezile ape din Maramureş. Iar verbul de un deosebit nerv „să răsară” conţine un optimism vegetal care, dă-i pace, se regăseşte din ce în ce mai puţin adecvat ilustrat faptic în zona cu pricina.
Hai mândruţă pe conductă/Că te-aştept la robinet. E despre iubire în aceste două versuri, după cum lesnicios aţi putut deduce singuri. Despre o iubire care se cere împărtăşită şi, conţinând referire translucide la apă, emană o înţelegere de veacuri a faptului că iubirea, after all, e precum apa: dacă o bei îţi trece de sete şi întreţine virgonţ fluxul vital; dacă faci altceva cu ea, păţeşti cam tot pe-acolea. Referirea la „conductă” este un indiciu cât de poate de clar că, degeaba zic unii, modernismul conductian a lovit decisiv şi zona izolată a Maramureşului, recte incluziunea acestui termen de un tehnicism devastator în folclorul popular.
Frunză verde de batistă/Nu să poate, nu s-ăxistă. Această mai prozaică, dar, în acelaşi timp, subtil axiomatică strigătură este un exemplu de ecletism dialectic. Asocierea sprinţară dintre „frunză verde” şi „batistă” ne trimite cu gândul la ce vrem noi să înţelegem. Iar folosirea intempestivă a verbelor ontologice „poate” şi „există” nu face altceva decât să sporească misterul a ceva ce încercăm să înţelegem dar zău dacă merită să facem efortul.
Vă mulţumesc pentru covârşitoarea atenţie.