Am fost la protestul pentru susţinerea lui Dragoş. Alături de vreo 100 de tineri, cel mai probabil colegi ai lui Dragoş. Plus încă doar puţini, mult prea puţini alţii. A fost şi Isabellelorelai. Nu avea cum să nu fie.
Apoi am fost la Universitate. Din solidaritate cu prietenii mei basarabeni.
În ambele situaţii, protestele noastre înseamnă atât de puţin. Dar, totuşi, atât de mult…
8 thoughts on “Ieri am fost protestatar de meserie”
Pingback: Steluţele de mare. Dragoş Croitoru, un licean a cărui mamă vrea să schimbe legea în România « Isabellelorelai’s Weblog
Pingback: Pentru că altfel nu se poate. Pentru Dragoş Croitoru « Isabellelorelai’s Weblog
protest pentru sustinere? nu e cam ciudata exprimarea?
De aia te plac eu pe tine. As fi venit si eu, dar sunt cam departe. :(
Protestul inseamna putin in ceea ce priveste efortul participantilor, dar poate insemna mult ca rezultat. AZI GUVERNUL ROMANIEI A APROBAT FONDURILE PENTRU CELE 7 DOSARE INTRE CARE SI CEL AL LUI DRAGOS. Eu zic ca nu-i putin : 7 oameni au primit sansa de a trai.
Din pacate, colegi de-ai lui Dragos au fost prea putini, dar cum ar fi putut veni acesti copii, daca cei care-i formeaza, profesorii si directoarele liceului Dante Alighieri, n-au venit, ascunzandu-se in spetele unui refelx ce ar fi trebuit de mult uitat, acela de a cere voie… Inspectoratul nu le-a dat voie…Oare ce se intampla cu oamenii in tara asta si pe mana cui ne lasam copii sa fie educati? Si ce vor invata copiii nostri, sa fie niste lasi, sa nu le pese daca semenii lor afaltiin nevoie? Acestia sunt dascalii de azi si e trist…
Buna ziua, Din pacate abia acum am vazut ce ati scris despre noi, profesorii lui…Am fost profesor diriginte al lui Dragos. Am fost acolo, in fata muzeului, alaturi de colegii lui Dragos, asa cum v-am promis cand am vorbit la telefon cu dvs…Azi am revazut pozele cu ei, fosta mea clasa. Si pozele de la mitingul din 7 aprilie. Bietul copil, nu a mai reusit sa termine liceul si sa isi urmeze visul. A decedat la ceva timp dupa transplant…Am fost la inmormantare; sfasietor… Ne-au ramas tuturor amintiri frumoase de la Dragos. Pacat ca a plecat asa de repede dintre noi. Era un copil remarcabil! Dumnezeu sa il odihneasca in pace.
Efortul Oanei Gheorghiu este laudabil, perseverenta este de admirat! Ii multumesc in numele tuturor celor care sunt cu gandul la Dragos! Ii multumesc ei si celorlalti care sunt ingerii pazitori ai celor care au cea mai mare nevoie! Sper sa am onoarea sa ne cunoastem si chiar sa pot ajuta si eu cu ceva.