Am avut nişte emoţii ieri… Pentru că după 21 de ani m-am dus să îi văd live pe cei de la Celelalte Cuvinte. După 21 de ani…

Pentru cei din generaţia mea, care au crescut cu rockul în suflet şi-n simţiri, Celelalte Cuvinte este în ADNul nostru. Puşti de 13, 14 ani fiind, muzica lor mi se părea că mă trimite într-o lume fenomenală, căreia îi dădeam mereu alte şi alte sensuri de fiecare (a suta mia oară) când o ascultam. Celelalte Cuvinte a fost una din trupele care, oricât de copilăreşte ar suna să spun asta acuma când am 35 de ani, m-a format ca personalitate. Lucru pentru care o să le rămân recunoscător pentru totdeauna.

Am avut emoţii ieri la concet. Pentru că, după 21 de ani de când i-am văzut live ultima dată, acum eu nu mai aveam nici blugi rupţi, nici ţinte şi nici anii ăia puţini dar atât de frumoşi pe care îi aveam atunci. Dar şi ei erau la fel… Şi a început concertul…

De la primele acorduri am simţit un teribil „bine te-am regăsit, prietene”. Ei erau, băieţii cu care am crescut în suflet şi pe care nu i-am părăsit niciodată şi de care nu o să mă despart în vecii vecilor. Ei erau, mai bătrâni, cu scule mai bune, într-o epocă nouă, dar ei erau. Celelalte Cuvinte…

Concertul de ieri a fost unul extraordinar. Cu trupa extraordinară şi cu un public extraordinar. Nici nu mai ştiu de când nu m-am simţit atât de bine şi atât de emoţionat la un concert…

Mulţumesc, Celelalte Cuvinte, mulţumesc, băieţi…