Daca nu ma insel, acesta este primul guest post acilea pe chinezu. Si este scris de Vlad Kinn, un tip care mi se pare extrem de jovial si de simpatic, desi, recunosc cu vinovatia pe tot ecranul, m-am conversat cu el doar pe mess si, deci, nu il cunosc in persoana :) Am fost, cum sa ii zic io, bloggerul bagator de seama al lui Vlad in Goana dupa casa, o campanie foarte misto, in urma careia Vlad chiar s-a ales cu o casa. Si, daca ma intrebati pe mine, s-a ales si cu un stil caterincos de a scrie, pe care va invit sa il gustati mai jos :)

Buna ziua draga Cititor,
Daca stiam sa scriu mult si frumos, sa pun in echilibru cuvintele, sa te pun in ‘’pielea’’ personajului, scriam carti SF sau actiune, desi, daca stau sa ma gandesc un pic, am trait ceva actiune prin aceasta experienta, acesta ‘’goana dupa casa’’ a adus un pic de ‘’peperoncino’’ in rutina mea de viata.

Ba birocatia, ba informatia pe care nu o gasesti pe net, ba, daca o gasesti, nu este cea buna si trebuia sa te misti pana la institutie, ba o banca, ba o agentie, un agent (sau mai multi)… dar uite ca, acum ceva timp cand inca imi faceam veacul pe la parinti, nu ma gandeam la aceste lucruri… era simplu… am parinti care se ocupa, ta taaaa… si gata, totul era rezolvat fara sa misc un deget. Acum imi dau seama, ceea ce credeam eu… nu se poate… nu ca nu vrem, dar nu suntem in stare sa facem lucrurile corecte, un pic puse la punct, toti vrem dar nu oferim, cerem dar tipam atunci cand nu merge.

Povestea mea este scurta in ‘’goana dupa casa’’, cred ca am fost parazitul care si-a luat primul si in scurt timp, fara sa pot spune prea multe despre cum si de ce, cum si in ce fel, am trait aceasta experienta si cum am reusit sa trec prin ea. La mine a fost scurt si la obiect, nici eu nu credeam ca va fi asa repede, dar ce sa-i fac, a bagat tatal meu la blocuri, cred ca acum si-a facut mai multe cunostiinte decat in ultima vreme, dar a reusit, de fapt a fost un ‘’concurs’’ intre mine si el, digitalul contra manual, tehnologia fata de ‘’batraneasca’’… si, cu tot respectul, am fost doborat. De fapt uitam ca suntem oameni, dar nu cred ca vreau sa intru in aceasta tema…

Mda, am intrat si am iesit repede si cel mai important lucru am iesit ‘’invingator’’ (aici nu este vorba de premiul dat la acest concurs, ci in viata mea), cum am vrut, unde am vrut, fara sa fac compromisuri, fara sa las de la mine, suna un pic a ‘’nesimtit’’, pe genul ‘’uite-l ma si pe ala cum vorbeste despre el’’… dar asa si e… dar am asteptat, am cautat, am studiat, am avut probleme si tot asa, si de ce nu as spune… atunci cand reusesc ceva important in viata mea imi place sa o spun ca poate prin asta voi putea sa ajut pe cineva vreodata. Daca tac, nu stie nimeni… ecuatia simpla.

Despre casa, cine a citit ce am scris pe ‘’poza mea”, am avut aventuri si acolo, cu casa, cu renovatul, cu vecinii, dar astea sunt peste tot, in orice bloc si casa, asa ca, intr-un fel sau altul, ati trait si voi sau veti trai si fiecare experienta in parte are farmecul ei.

Multumesc celor care au avut puterea sa citeasca pana aici si ce am scris eu in general, multumesc Blogarului (hihihihihihi :D) personal Dl. chinezu.eu pentru ajutorul dat si pentru ochiul de soim aruncat pe aceste randuri scrise de o tastatura veche, precum si unei tinere domnisoare, draguta si simpatica de cand o stiu, cea care a fost langa mine atunci cand soarele nu mai era pe cer, cea care a reusit sa impinga acest munte de om, sa miste ceva in el (aici bagam muzica, flori, lumea se ridica in picioare, aplauzele acopera strigatele de iubire si incet, incet cortina se ridica… de jos in sus… lasand un mister asupra acestei persoane… incet incet…), cineva care o va avea in suflet toata viata… este ea MIHAELA NADIA SANDU, cu respect.