Da, o făcurăm cum ar zice ardeleanul. La Mihnea acasă. Care Mihnea are un tată. Care tată, pe lângă nişte vechituri mega-simpatice (nu insistăm), are şi un vin foarte bun. Pe care, evident, l-am băut. Nu pe tot, dă-i pace. Dar aşa cât să ciocnim cu Tiberiu, Dromichaetes, Fritz, Vicenţiu, domnu doctor şi încă alţii pe care, nu mi-o luaţi în nume de rău, nu îmi mai amintesc cum îi cheamă. Dar băieţi faini şi fete faine, oricum.

Mesaj special pentru Mihnea: ş’altă datăăăăăăăăăăăăăăăăăă…