25.03.2008
Am mai mult decât vaga impresie că pitica mea Mara este supărată pe mine. Pentru că sunt plecat de 5 zile din Bucureşti, adică am plecat deşi ea mi-a spus într-un fel care mi-a sfâşiat inima „tati, nu pleca”. Aşa că minunata mea mică, în supărarea ei de 3 anişori, mă pedepseşte cum mă doare cel mai tare: nu vrea să vorbească la telefon cu mine. Singura mea consolare e gândul că, odată ajuns acasă, aşa cum s-a întâmplat şi altă dată, se va preface că nu îi pasă că m-am întors, dar după 15 minute se va lipi de mine şi nu mă va mai lăsa să plec nicăieri în casă fără ea. Iar eu o să mă topesc tot, tot de dragă ce îmi e…
Alecu, mai bărbat decât prevede statutul celor încă nu 9 ani ai lui, mă îmbărbătează la telefon: „lasă, tati, că mă ocup eu de fete cât eşti tu plecat”. Imediat după asta, însă, pentru a-şi lăsa o portiţă de scăpare, adaugă pe un ton hotărât: „binenţeles, în limita posibilităţilor”. De multe ori am impresia că piticul meu creşte mult, mult prea repede…
Mă credeţi sau nu, nici măcar nu mai pot scrie despre piticii mei acum. Pentru că mi-e un dor de ei de nu mai am chef de nimic…
Vine summittul. Şi eu el vin şi nişte neni şi nişte tanti. Care, din cuget şi simţire, vor protesta împotriva malului, râului şi împotriva a tot ce mişcă în lumea asta şi are numele în acronim. Văd că la Calafat şi chiar în Bucureşti au fost reţinuţi nişte cetăţeni germani care se pregăteau să împartă CDuri şi afişe anti-NATO. Ba chiar unii, în nimicnicia lor, s-au apucat să vopsească zidurile din Capitala noastră europeană cu măscări anti-Alianţă.
Evident, aceştia au fost consideraţi de autorităţile noastre anarhişti. Acum io mă gândesc că protestatarii ăştia chiar cred în ce fac. Şi chiar cred că ce fac are o importanţă capitală pentru mersul omenirii. Acuma puneţi-vă pentru 3 secunde (că nu aveţi nevoie de mai mult) în pielea poliţistului sau a jandarmului care i-a prins pe ăştia. Care poliţist şi care jandarm le-a fumat demult deja pe astea cu Steaua-Rapid sau pe astea cu lupte între clanuri pe temă de măritiş precoce. Care poliţist şi care jandarm se uită cu o privire sacadată la protestatarii ăştia, având o întrebare nerostită în ochii blânzi: „bine, măi, apoi dacă şi voi ştiţi…”.
0 thoughts on “Anarhiştii care ne distrează în timp ce ei chiar prestează”
Cazuri izolate…
Dar, sunt convins că cel puţin cinci milioane de valahi vor umple străzile pentru a demonstra împotriva NATO, silind autorităţile să denunţe alianţa criminală. Pe plan local, pun deja la cale ceva cu Onici. Urmează vestitele: „Români, veniţi cu noi!” şi „Azi în Timişoara, mâine-n toată Ţara!”… Restul vine de la sine.
Daaaa o sa sara romanasii nostrii mai abitir ca maelcii la cursa! :)))
Pai de cand ii asteptam acuma sa-i dam afara? romanul – adica romanul care e politician -, primitor cum e, ar face in fiecare an summit numai ca sa vada ce gazde bune suntem noi si ca merita sa-l votam… eu nu inteleg de ce nu-i primim si pe aia anti ca doar au nevoie de voturi si de la romanii anti care sunt si ei votanti de seama adica tot cresc odata cu preturile..