Nu am fost nicioodată mare fan de punk. Adică ascultam şi eu doza necesară ca să fiu pe felie cu genul ăsta de muzică, dar nu eram colecţionar de albume, nu urmăream în mod special o trupă, nu am ascultat nici o discografie completă, de astea, aţi înţeles ideea.
Numai că, pe măsură ce stilul ăsta dispărea, am dat într-un fel de nostalgie. Probabil nostalgia celui care vede că au trecut nişte ani de când era el fecior şi când era la ordinea zilei să asculţi (şi) punk :)) Aşa că, de fiecare dată când văd albume noi de punk, mă pun şi, într-un gest de respect şi de aducere aminte, le ascult.
Aşa cum am făcut şi cu nebunele de la Sleater-Kinney, aşa cum am făcut, zilele astea, cu Zex – Fight For Yourself (2015). Un album care mi-a picat foarte bine. Pentru că este punk de ăla cum trebe, chiar dacă nu e pe duritatea aia nemernică :D, dar care are, spre deosebire de multe alte trupe de punk, un chitarist care bobinează mult mai bine decât ce ştiam noi din punk, iar mie asta mi-a plăcut.
Un album chiar fain, vă recomand să îl ascultaţi. Chiar dacă nu sunteţi fanii genului. Sau, poate, tocmai de aia :)) Ah, să nu vă sperie coperta albumului. Este aşa doar să fie în trendul ăla de nu are legătură imaginea cu ce se cântă :))
http://youtu.be/zvBLVMeyE0c