09.12.2016

No Cities to Love by Sleater-Kinney. Sau cum să tragi de punk să nu moară

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Mă îndoiesc până la punctul de rupere că există măcar 3 dintre voi care aţi auzit în viaţa voastră despre trupa Sleater-Kinney. Ei, ăla io, ăla io? :)) Cu toate acestea, trupa asta de fete lovite cu pucul a fost declarată de ditai revista Times trupa rock a anului 2001. Mai mult, au cântat la un moment dat în deschidere la Pearl Jam.

Cam pe atunci am auzit şi eu de trupa asta şi, deşi nu aş putea spune că sunt un mare fun al stilului punk şi al derivatelor sale, mi-a atras atenţia. Pentru că fetele cântau fix cum le venea, fără multe calcule de piaţă and shit, iar asta se simţea, reuşeau să transmită ceva.

Când am văzut pe Zonga, la noutăţi, un album, prima reacţie a fost „cred că e un the best of sau ceva„, pentru că aproape uitasem de trupa asta. Dar nu. „No Cities to Love” este proaspăt. De două zile chiar. Şi este fix pe feng shuiul fetelor. Adică în continuare li se rupe şi cântă fix ce vrea muşchiul lor. Iar asta, in my book, scorează (este, măh, am reuşit să folosesc romglezul ăsta :D) masiv!

Desigur, v-am spus, nu sunt fanul genului, aşa că albumul nu este de pus, din punctul meu de vedere, pe lista aia de reascultare. Dar nu e rău. Adică îl parcurgi lejer, însă fără nici un moment care să îţi ridice tensiunea. Curge aşa cum te-ai aştepta să curgă, curiozitatea fiindu-ţi stârnită mai mult pe sistemul „ia să văd ce mai scot fetele pe următoarea piesă„. Ceea ce nu e rău, oricum o dai :)

Mă gândeam, de la înălţimea celor 40 de ani ai mei, că a asculta aşa ceva, o prospătură de 2015, pentru cei de vârsta mea, care au prins cât de cât anii în care punkul era umăr la umăr (ca să nu zic cot la cot) cu alte stiluri, este o prea-frumoasă scufundare în găleata cu melancolie. Dar nu am nici cea mai mică idee cum reacţionează cei tineri la o astfel de muzică…

Întru exemplificare, piesele de mai jos.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Duamne, ce m-am plictisit ascultând albumul lui Jennifer Hudson „JHUD”

Ooooooooo, şi Dan Bittman face clipuri de mooooor

Un comentariu

  1. miercuri, 18 februarie 2015, 07:48

    […] cum am făcut şi cu nebunele de la Sleater-Kinney, aşa cum am făcut, zilele astea, cu Zex – Fight For Yourself (2015). Un album care mi-a […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *