05.12.2016

Interviu Norbert Tako: „Am o echipă excelentă, nu aş schimba-o pentru nimic în lume”

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Bună„, aud în dreapta mea. Tresar, surprins. „Scuze, ai timp acum să povestim?„, mă întreabă zâmbitor şi calm, cu voce scăzută. „Sigur„, îi răspund, „stai un pic să îmi iau carneţelul şi pixul şi vin„. „Mulţumesc„, îmi răspunde „şi scuze că ieri nu am mai ajus să povestim, dar am ştiu că ne mai vedem cumva„.

photoEl este Norbert Tako. Organizatorul şef (nu ştiu exact ce funcţie oficială are şi nici nu mă interesează) al Jazz TM. Discuţia scurtă de mai sus, pe care am avut-o cu el cu 1 minut înainte de a începe interviul (e mult spus, eu nu fac interviuri, s-a văzut asta cu prisosinţă şi când am povestit cu Teo Milea) mi se pare elocventă pentru stilul lui: amabil, zâmbitor, mereu în control, dar cu o discreţie fermă. Organizatorul perfect, aşa cum urma să îmi dau seama în zilele următoare şi aşa cum mi-au spus mai mulţi artişti participanţi la eveniment (numai Al Jarreu i-a mulţumit de vreo cinci ori chiar în timpul concertului).

Primul mail pentru a obţine confirmările de participare la festival ale trupelor şi muzicienilor l-am dat pe 17 iulie 2013, iar confirmarea 100% pentru toţi am avut-o în toamnă„, îmi spune el când îl rog să îmi dezvăluie ceva din bucătăria internă a unui astfel de eveniment. „Există uneori o diferenţă între când ştim noi sigur că vine un mare nume şi când anunţăm asta oficial, pentru că suntem legaţi de contract să nu anunţăm noi înainte de a anunţa ei oficial„, zice Norbert, referindu-se în special la faptul că numele mari anunţă tot turneul, din care Jazz TM este o „oprire”.

Îl întreb, uşor răutăcios, cam câte ediţii o să mai treacă până o să simtă că festivalul a ajuns la maturitate. Zâmbeşte discret, dar nu cade în plasa întinsă şi îmi livrează răspunsul „de PR” (nu că nu ar fi ok, desigur): „suntem abia la a doua ediţie, avem conceptul în mare, el înseamnă că ziua de concerte este deschisă de o trupă românească, de preferinţă din Timişoara, după care intră, progresiv, trupele mari invitate„. Îmi spune despre dorinţa de a „deschide” jazzul către publicul mai puţin cunoscător, tocmai de aceea invitarea unor nume cumva conexe acestui stil (ocazie cu care îmi răspunde, fără să ştie, nedumeririi mele cu Andreya Triana – n.m.), dar care să atragă publicul.

Vreau să aflu cum alege numele invitate la festival. „După feeling„, îmi răspunde uşor ironic (probabil mi-a întors răutăcismul :D). „Ascult foarte multă muzică şi, atunci când simt că cineva îmi spune ceva, încep să mă interez dacă poate fi adus în Timişoara„, adaugă. El trimite multe propuneri către Primăria Timişoara, cel mai mare susţinător al Jazz TM (pentru ediţia din 2014 instituţia a alocat 500.000 lei), iar discuţile pentru variantele finale se poartă în funcţie de bugetul cerut de trupe şi de disponibilitatea lor de a veni în perioada propusă.

„Am o echipă excelentă, nu aş schimba-o pentru nimic în lume

IMG_0273Întreaga echipă de organizare a Jazz TM este formată din 27 de oameni din care 14 sunt din zona de tehnic (de senzaţie băieţii ăştia, o să vă raportez mai încolo un pic despre cum au prestat – n.m.). Cea mai mare parte e echipei este din gaşca Plai. „Ştii că aş putea să mă duc să dorm şi să fiu sigur că totul o să fie ok?„, mă surprinde Norbert. Mă vede nedumerit şi aduce cuvenita precizare: „Am o echipă excelentă, nu aş schimba-o pentru nimic în lume„. Îi confirm faptul că mi-a plăcut foarte tare ce am văzut în backstage, mai ales că nu am simţit acea agitaţie inutilă pe care o văd la cele mai multe festivaluri. „Păi, vezi?„, zâmbeşte el.

Îl rog să intrăm în zona mai de can-can. Devine rigid. Adică să îmi spună ce amintiri plăcute are de la nişte întâmplări care atunci nu erau aşa de plăcute. Zâmbeşte şi se relaxează. „Cele mai faine faze au fost cu nişte cereri ale artiştilor. Am avut un artist care a cerut 3 piane. Deşi el nu cânta la nici unul. Dar unul era pentru pianistul lui, normal, iar două cică aşa să dea bine, să se simtă el ok pe scenă, pentru relaxare„, zice Norbert. Îmi mai spune despre un alt artist, care a cerut un sistem audio performant, dar nu pentru scenă, ci pentru… cheful de după concert. „Am avut şi o cerere pentru o bere care nu se găseşte la noi, în România, aşa că am făcut comandă în Ungaria„, mai dă el un exemplu. Ţine să precizeze: „ar trebui, totuşi, să îi înţelegem, pentru că sunt în turneu câte 150 de zile pe an, aşa că e normal să îşi creeze un ambient în care să se simtă cât mai bine„.

Ezită un pic şi apoi îmi spune: „o să ţi se pară ciudat, dar cele mai multe cereri neobişnuite nu le avem de la străini, ci de la români. Mă refer aici în primul rând la tonul cu care vorbesc. Străinii sunt profesionişti şi îţi spun direct şi politicos ce au nevoie, dar fără să fie invazivi, în vreme ce românii au un stil mai puţin politicos atunci când îţi cer ceva„. Explicaţia lui pentru asta: artiştii români nu au experienţa unor turnee mari şi a unor concerte de anvergură.

Despre cum ajută Jazz TM la brandul cultural al Timişoarei

Îl întreb dacă Jazz TM ajută la candidatura Timişoarei pentru Capitală Culturală Europeană în 2021. Se uită în ochii mei şi zice franc: „nu, nu ajută. Cel puţin nu direct„. Îl contrez şi îi spun că, cel puţin pentru mine (şi cred cu tărie că aşa gândesc mulţi – n.m.) Jazz TM este strâns legat de ceea ce înseamnă brandul cultural al oraşului, adică – vrei, nu vrei – se leagă de această candidatură. Admite că, într-o perspectivă mai largă, Festivalul „pune umărul” la candidatură.

IMG_0265Îl provoc să facă o comparaţie între Jazz TM şi FITS sau TIFF. „Jazz TM ar putea deveni în timp un eveniment similar cu cele două atunci când vine vorba despre Timişoara„, îmi spune el. Doar că va dura câţiva ani până va înţelege şi oraşul că este nevoie de aşa ceva. Simt oareşce supărare în vorbele sale, aşa că îl întreb direct (având o anumită „documentare” pe chestiunea în cauză): de ce nu se implică presa timişoreană mai mult în promovarea Jazz TM? „Păi presa culturală în Timişoara nu prea există. Ne susţin multe publicaţii, nu avem ce să reproşăm„, răspunde. Face o pauză şi zice: „eu înţeleg că există unele clinciuri la numite niveluri, dar atunci când vine vorba despre promovarea oraşului şi de dezvoltarea sa…„. Se opreşte. Aleg să nu mergem pe linia asta. Ştiu la ce se referă. Nu are rost să ne stricăm feng shuiul.

Îi spun că încerc să evit formularea cu „spiritul festivalului„, dar nu am cum. Râde. „Ştiu ce zici, e folosită expresia asta, dar hai să îţi dau un exemplu despre ce înseamnă acest spirit în Timişoara: anul trecut (la prima ediţie Jazz TM – n.m.) au fost voci care au protestat împotriva închiderii unor străzi din centru (măsură necesară pentru buna desfăşurare a festivalului – n.m.), dar anul acesta nimeni nu a mai spus nimic„. Bun exemplu, îi pun, dar ce poate să îmi spună despre publicul de jazz din oraş. „Este un public mai mic, dar mai fidel„, vine prompt răspunsul. Îmi spune că întreaga structură a Jazz TM este construită pentru a aduce mai mult public, unul nou, alături de jazz şi că face asta tocmai prin aducerea pe scenă a unor nume care nu sunt neapărat din aria jazzului, dar care atrag publicul către festival, deci şi către jazz.

Îi sună telefonul. A nu ştiu câta oară. Decid că nu mai vreau să îl ţin la poveşti. Îi spun „gata, şefu, hai că poate ai treabă şi te reţin :))„. Protestează, îmi spune că nu e nici o problemă, stă cât vreau eu. Dar înţeleg foarte bine că are multă treabă. Aşa că îi mulţumesc, îl felicit pentru excelenta organizare (dă zâmbitor din mână) şi ne despărţim. Se ridică, mă salută înclinând capul, răspunde la telefon şi îl aud în timp ce pleacă: „Da, spune, te rog. E totul în regulă, da? Mă bucur să aud asta…„.

Da, e totul în regulă, Tako. Şi chiar mă bucur că am fost prezent la o astfel de ispravă :)

JazzTM este un festival organizat de Primăria Municipiului Timişoara şi produs de PLAIParteneri media: Jazz CultureMuzica de VestMixtopia şi Observator Cultural.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Despre dezvoltarea personală numai de bine, desigur

Recomandare: Pensiunea „Sus în sat” din Gărâna

5 comentarii

  1. luni, 21 iulie 2014, 18:32

    Felicitari pentru interviu! Ma bucur ca mai exista si astfel de initiative prin care Jazz-ul este scos in prim-plan.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. marți, 29 iulie 2014, 10:59

    […] TM. O gaşcă pe care Norbert Tako (un fel de şef al lor sau ceva) a caracterizat-o excelent în interviul pe care i l-am luat. Şi care gaşcă m-a făcut să ridic sprânceana cât timp am stat în backstageul Jazz TM şi […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. luni, 1 septembrie 2014, 08:07

    […] de la Plai, care s-au ocupat şi de organizarea manifestării plenare jazzistice. Care gaşcă, aşa cum zicea şi Tako (un fel de şef al lor #sauceva :D), este una pe care şi-ar dori orice organizator de […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. vineri, 30 ianuarie 2015, 12:11

    […] prezent la excelenta experienţă Jazz TM şi mi-a plăcut tare mult de ei (apropo, vă recomand interviul pe care l-am făcut cu grangorele lor, Tako […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. joi, 25 iunie 2015, 10:07

    […] urmă cu aproape un an, am executat un prea-frumos interviu cu Norbert Tako, cu ocazia prilejului Jazz TM (ciudat cum încă am fluturi în stomac atunci când mă gândesc la […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *