Nu, că trebe să îți povestesc asta.

La biserică. La nuntă. În Târgu Lăpuș, Maramureș. Io am intrat în lăcaș așa de politețe. Că se căsătorea vară mea. Și am zis hai să fiu și io băiat gigea.

Dar universul, în magnitudinea lui plenară, a avut grijă ca fix la vreo juma de minut după ce am intrat în biserică și am vrut să fac frumos să îl aud pe popă cum o bagă pe aia ”femeia trebuie să asculte de bărbat”. Așa că m-am enervat brusc (da, știu, mai am de lucru la asta), am coborât instant vreo 3 sfinți din cele ceruri și am ieșit din biserică.

Și, cum e datina la români, la vreo 20 de metri pe stânga cum ieși din sfântul lăcaș, era o crâșmă. Cu terasă. La fix, zic. Și mă duc, îmi iau un Amstel și mă așez la o masă. În timpul ăsta încă vreo trei nuntași, care m-au văzut că am făcut manevra cu dezertatul din biserică, au ieșit și ei. Și, normal, și-au luat și ei bere.

La o masă mai retrasă stătea un cetățean (care devine personajul principal al povestirii mintenaș). Genul de stâlp de nădejde al locantei. Știi tu, clasicul atârnache pe lângă o crâșmă. Care sugea conștiincios dintr-un PET de bere. (Paranteză: când mă duc în locuri noi și am vreme, în crâșme de astea mă duc și intru în vorbă cu astfel de cetățeni; de cele mai multe ori au niște povește uluitoare… Închidem paranteza).

Și cum stăteam noi și savuram, numai ce auzim claxoane. Multe. Și dese. Adicătelea, venea nunta următoare înspre biserică. În momentul în care se dau jos din mașina cea mai mare și cea mai

împodobită, îl vedem pe stâlpul de nădejde al locantei cum se ridică în picioare. Și adoptă o atitudine de aia smerită. Și tristă, cumva, în același timp. Și, într-o poziție de drepți regulamentară, înalță PETul de bere înspre fericitul cuplu și zice:

– Dumnezo să-i ierte.

Am râs cu spume. Și i-am lăsat doamnei de la bar bani să îi facă cinste cu o bere. Că n-am avut vreme să mai stau să și povestesc cu el. Că se terminase nunta alor mei. Așa că am plecat la locul dansul și masa. Unde a săvârșit una din cele mai reușite nunte la care am fost vreodată.

Aia zic :)