– Ești socialist de dreapta!

Așa mi-a zis un tânăr după ce am discutat despre conceptul de corectitudine socială. Care, apropozito, are legătură cu corectitudinea politică fix cum are legătură pâinea cu berea. Adică poți să zici că berea este, de fapt, pâine lichidă. Și ai avea oareșce dreptate. Doar că nu până la capăt.

Corectitudinea socială are clar un damf de socialism. Departe de mine gândul să neg o asemenea evidență. Căci vorbim, în esență, de un fel de egalitarism. Dar – și aici chestiunea devine jmenară de-a dreptul – este un egalitarism al oportunităților, nu al rezultatelor. Contradicție (aparentă!) de unde mi s-a și tras eticheta de socialist de dreapta.

Ce am vrut io să zic cu ce am zis mai sus și cu ce i-am zis și tânărului în chestiune de mi-a zis ce mi-a zis este așa: este corect din punct de vedere social să acordăm ca societate aceleași oportunități tuturor membrilor respectivei societăți. Să avem toți același punct de plecare, cum ar veni.

După care, la fel de corect din punct de vedere social este să ne uităm la fiecare dintre membrii societății și să vedem ce îi lipsește să ajungă la același punct de plecare cu noi, ceilalți. Și să îl ajutăm să vină lângă noi. Că așa-o corect, social vorbind. De unde și ceea ce unii numesc discriminare pozitivă.

Chestiune care, dacă este să mă pui să aleg între a exista așa ceva și a nu exista, clar aleg prima variantă. Căci mai bine să greșim împingând pe cineva mai în față pe considerente nu totdeauna greșite decât să nu împingem pe nimeni, pe considerente și mai greșite. Și din asta mi s-a tras eticheta de socialist de dreapta.

Există un experiment foarte tare. Pe maimuțe (în caz că nu te-ai prins deja, și noi suntem niște maimuțe, doar că ne face selfie cu telefoane care sunt mult prea scumpe pentru bugetul nostru). Îți dau link în comentariu ca să vezi ce și cum. Pe scurt, dacă maimuțele erau recompensate amândouă cu aceeași mâncare (castravete), totul era ok. Dar dacă una primea struguri, iar cealaltă tot castravete, nu dura mult până ce a doua maimuță își ieșea din minți că era discriminată. Pe motiv că, nu-i așa, ”ceeeee, io am ciungă-n floci de nu primesc și io struguri!?”. Nu era corect social, deci.

Ehe, dragă cetitorule, dacă ai avut răbdarea incrementală să ajungi până în acest moment al scrierii mele, hai să ți-o mai zic și pe asta: experimentul cu maimuța ne învață, de fapt, că orice formă de corectitudine socială trece prin ”stomacul meu”. Și că abia când ”stomacul meu” este plin pot să încep să mă gândesc și la cât de corect să le fie celorlalți.

Gândire care, desigur, mă face nu doar socialist de dreapta. Ci un burghez socialist de dreapta. Care, cum ar veni, este ca cum ai da o palmă la un cocor: întâi trebe să îl prinzi ca să îi dai palma și oricum el nu înțelege nimic din asta.

Aia zic.