Să îți explic.

Imediat după Sărbători, am pus eu pe Facebook o întrebare/enervare legată de faptul că se aruncă prea multă mâncare. Mult prea multă. Imens de multă! Și că și eu mă făceam vinovat de asta. Deși încerc din răsputeri să mă disciplinez.

Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea – cum ar zice un povestitor mai talentat decât mine – când am văzut că Ella Nica bagă un comentariu. În care zice că ea nu aruncă mâncare deloc.

Ei, aș – i-am răspuns. Nu te cred. Nu există așa ceva! Cum adică să nu arunci mâncare deloc? Mie așa ceva mi se pare cam cum i s-a părut ardeleanului când a văzut pentru prima oară o girafă: așa ceva nu există.

Dar, pentru că am ajuns la vârsta la care – vorba patagonezului ajuns din greșeală în Poplaca – never say never, am provocat-o pe Ella să îmi scrie un text. În care să explice cu cuvintele ei ce a vrut să spuna la faza cu ”deloc”.

Și ea a răspuns pozitiv provocării. Și a scris textul de mai jos. Pe care eu îl public nu doar pentru că mi-ar bate obrazul dacă nu aș face-o, după ce s-a căznit atâta să îl scrie, știi cum zic.

Dar îl public cu mare drag. Căci sunt foarte bune sfaturile pe care le dă. Adică nu e că e rocket science ce zice Ella. Doar că a face ce zice ea necesită multă disciplină. Și organizare. Și perseverență în a face asta pe termen lung.

Ceea ce, nu-i așa, dragă cetitorule, ne cam lipsește multora dintre noi…

Aia zic :)

---

Acum vreo săptămână am primit o provocare de la simpaticul Chinezu` să scriu despre declarația mea ”incredibilă” cum că ”eu nu am mâncare de aruncat! Deloc!”.

Asta era în contextul Sărbătorilor, după Revelion. Spuneai, Chinezule, drăguțule, că, în perioada asta oamenii aruncă mâncare. Răspunsul meu te-a intrigat. Că tu, pe aia cu deloc nu o crezi posibilă :D

Nu am acționat mereu așa, iar acum, doar m-am trezit cu obiceiul, nu am făcut vreun mare efort. Când eram studentă, nu aruncam mâncare, că nu prea aveam ce. Luăm o shaorma în drum spre casă, că lucram la magazine non-stop (24 ore muncă, 48 libere, în care mergeam la școală). La magazine, luam din fața ASE-ului, un hamburger (că era o tonetă acolo), iar micul dejun îmi era asigurat de doamnele din Lahovari: dimineața veneau doamnele din zonă, la mine, cu micul dejun (mă vedeau că învățăm, când mai prindeam timp liber, și, cred, prinseseră drag de mine). Apoi, am intrat în presă și mâncam pe apucate.

Când am făcut o pe fii-mea (acum vreo 20 de ani) aruncam multă mâncare (poate și 30%) în primii 8-9 ani ai ei, că așa e când ai copii: toți părinții știu că se aruncă mâncare multă.  După ce a crescut fii-mea cred că de vreo nouă-zece ani, am boala asta cu a nu arunca mâncarea.

Ai vrea ”rețeta”. Am promis, și, iacătă, livrez, cu o săptămână întârziere, dar am circumstanțe  atenuante, nu da cu parul!

Am fost cam ocupată, că m-am apucat și de a doua facultate, din 2020. Dar am găsit acum timp! Întâi am dictat textul și apoi l-am convertit în text. Ce zici de mine?

Așadar, Chinezule, iată cum nu arunc eu mâncare, deloc:

Merg la cumpărături cam o dată la două săptămâni

Și îmi iau cele necesare; nu plec fără listă (fac inventarul în frigider, în lada cu legume și în dulapul care e pe post de cămară.

În general, merg cu fii-mea care are acum 20 de ani și e pe modul mâncare sănătoasă fără e-uri. Ce să mai, este un consumator avizat. Mă-sa e cu cardul firesc.

Bonul de cumpărături, la două săptămâni este undeva între 500 și 700 RON. Suntem trei persoane în casă.

Lista mea de cumpărături, pentru că merg mereu cu listă de cumpărături, cuprinde cele de bază, bullion, ouă, ciuperci, praz, ceapă, usturoi, brânză; lapte făină neagră (câteodată); sos soya , 1-2 kg de cartofi că nu prea mâncăm cartofi; orez; morcovi; țelină; porumb din ăla la conserve; castraveți acri, ton pentru noi și pisici (că avem două); legume congelate: chinezești, pentru ciorbe, mexicane, păstăi verzi, mazăre, fructe din alea de pădure din care fac puțină dulceață, când avem chef de o lingură de  dulce; cafea ceai și, câteodată, o cutie cu înghețată, detergent, cele de curățenie (astea mult mai rar, nu la două săptămâni, că nu le bem); trei – patru pizza din alea cu brânză sau gen Margherita pe care punem noi brânză și ce mai vrem;

Nu avem gusturi complicate.

Actualizez inventarul

Ajung acasă le pun pe toate în frigider: alea mai vechi rămân în față, alea mai noi se duc în spate în frigider.

Nu prea sunt o gospodină-standard, nu mă pot lăuda cu asta, dar nu se moare de foame :D) De aia, am și botezat bucătăria care e Paris, deci mă duc la Paris când mă duc în bucătărie.

Cum am două joburi la care muncesc mult, acum stau mai mult în Paris, că sunt exmatriculată, pe motiv de țigară (scriu mult, dar și fumez, din păcate). Plus, m-a mâncat undeva și m-am făcut din nou studentă, la vreo 20 ani după prima și sunt în plină sesiune (student bunicel zic eu, pe la poziția 8-9 din tot anul). Pentru mine, munca digitalizată, remote e o binecuvântare, că nu puteam face atâtea. Aștept, cu interes, să gătesc remote :D)

Gătesc săptămânal

Cum n-am timp și nici nu mă dă talentul afară din casă. Nu arunc decât resturile rezultate din curățarea cartofilor morcovilor, kiwi, portocale, că stau la bloc, la oraș, nu la curte, la țară, să le dau animalelor din bătătură :)

Plus, legumele care se pălesc prin frigider, le pun la fiert, pentru supe creme sau sosuri, că e păcat să le arunc, doar am muncit banii ăia.

Nu fac altă mâncare până nu se termină ce am gătit. Este regulă, oricât s-ar supăra ai mei.☺ N-au decât să mănânce, ori să gătească singuri (fii-mea e mai talentată ca mine, dar talentul cere odihnă :D)

De exemplu, pe 12 ianuarie (acum vreo 10-11 zile), am fost pe la cumpărăturile alea la care merg de două ori pe lună. Cred că am dat 700 RON pe mâncare .

În astea 11 zile am gătit așa: supă cremă de linte; o ciorbă cu os și zeamă de varză de la mama, mâncare de legume, varză călită, orez cu legume chinezești, la nevoie sau chili  (la 2-3 zile, că e rapid de făcut), mămăligă cu brânză, orez cu lapte, salate cu brânză.

Văd că mai sunt două zile și expiră smântâna, să zicem: mâncăm mămăligă cu brânză și smântână. Am o varză care nu s-a terminat la salată: mai iau una și fac varză călită. A rămas salată de roșii, cu toate cele, făra castraveți: le pun în congelator și le folosesc peste  2-3 zile la mancare.

Costurile pentru următoarele două săptămâni vor fi suplimentate cu condimente, multe condimente, că se cam termină :)

Peste câteva zile, trebuie să fac iar o vizită la cumpărături. Lista este cam la fel, doar că e suplimentată, pentru actualizarea condimentelor. Zici că-s vrăjitoare: tot felul de cutii cu tot felul de condimente, ajutor de bază pentru așa o bucătăreasă deosebită ca mine :)

Așadar, trebuie apreciat efortul depus :D

Nu de alta, dar, cumva trebuie să compensez lipsa de talent..

Mai luăm ”de la colț” ce  se termină

Între cele două cumpărături lunare. Vreun bulion, banana, paine, lapte, cafea…

Dacă aș fi așa economă și la țigări și n-aș mai fuma, în baza raționamentului că ard banii  munciți din greu…Cred că am o personalitate dublă (una  fac la mancare și altceva, la țigări), aia zic (citez clasicul Chinez). M-aș pupa singură să fac asta, dar, bag seamă, doar cu doctorul mă scap de țigări :D

Cât despre nearuncatul mâncării, cine nu are și abia își duce zilele, nu va arunca mâncarea, în general. Dar când mai ai și îți cresc standardele se strică treaba.

Oricum, tot cu o gură mâncăm; tot de alea necesare avem nevoie….Restul sunt răsfățuri, bine-venite, dar răsfățuri☺

Uite, și la restaurant, indiferent că achit eu nota sau nu, nu command trei feluri de mâncare, ci doar cât mânânc. Nu fac pagubă. Ce să mai, o comoară la casa omului. Produc suficient și consum puțin.☺

Iacătă, Chinezule, m-am onorat de promisiune, cu vreo șapte zile întârziere. Te rog, să nu pui dobândă :D