Top 10 cărți citite (și câteva ascultate) în ultimele 3 luni

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Hai că în ciuda faptului că am avut o vară agitată (a se citi muuuultă muncă dar și muuuuultă bere :D), tot am reușit să stau în zona de 30 de cărți citite pe lună (cam ăsta-i ritmul meu, e clară treaba). În care intră și câteva ascultate.

O mică mențiune despre audiobooks. Faza cu ascultatul cărților este că îți ia mai mult timp decât să le citești, aia e clar. Doar că eu merg mult pe jos, așa că am zis să combin partea asta care îmi place foarte tare cu plăcutul. Așa că m-am apucat de audiobooks. Da, știu, unii dintre voi deja mi-ați spus că voi nu reușiți de nicio culoare să faceți asta. Dar uite că eu, deși bătrân și pe alocuri simpatic, am reușit :D

Bun, iată topul meu pe ultimele 3 luni. Cu mențiunea că am încercat să găsesc în linkurile pe care le dau cel mai bun preț al fiecărei cărți. În ideea că cineva vrea să și cumpere. Bine, cel mai bun preț raportat la perioada în care am publicat articolul, desigur. Căci nu răspund de modificările ulterioare. Aia zic :D

Locul 1. Paul Beatty – Io contra Statele Unite ale Americii. O demență de carte! Scrisă foarte bine. Ceea ce este curcubeul pe cerul gurii livrești a cititorului. Dar ia-o p-asta pe linie de subiect: este despre un fermier care vrea să reinventeze scalavagismul. Adevăr îți spun, merită să citești cartea asta. Care te pune pe gânduri, dar o face într-o manieră distractivă. Cea mai bună modalitate de a te pune pe gânduri, de altfel…

Locul 2. Albert-László Barabási – Formula. Legile universale ale succesului. O carte excelentă. Am ezitat dacă să o citesc sau nu. Pentru că: 1. în nimicnicia mea, nu auzisem până acum de acest autor (am remediat; o să citesc tot ce scrie de acum înainte) 2. am crezut că e ceva motivațională de aia de să îți dorești gențiane roz pe cerul înstelat al existenței tale. Când colo, stimabilul Albert-Laszlo (apropo, ungur-român de-al nostru, plecat când era în liceu din România) ne prezintă niște rezultate științifice ale muncii sale în domeniul analizei succesului. Și vine cu niște legi pe care le-a observat că funcționează pe linia asta. Foarte bună carte, o mega-recomand!

Locul 3. Eric Ries – The Lean Startup. O carte foarte, foarte utilă. Nu doar pentru startupuri, ci și pentru orice fel de business, în orice stadiu s-ar afla. Pentru că ideea cărți este despre cum să faci business gândind pe sistem de startup profitabil. În fine, nu am io cum să zic în câteva cuvinte cât de mult te poate ajuta cartea asta. Ca antreprenor sau ca manager. Dar o recomand. În draci.

Locul 4. Eleanor H. Porter – Pollyanna. O carte la care am plâns. Fără să fie o capodoperă, nici pe departe așa ceva. Dar felul simplu și direct în care este descris efectul devastator pe care optimismul fabulos al unei fetițe de 11 ani îl are asupra sufletelor celor din jur a fost, pentru mine, cea mai inspirațională chestie pe care am citit-o în ultimii mulți ani. Este o carte de aia pe care să o ai în bibliotecă și pe care să o recitești măcar odată la câțiva ani.

Locul 5. Claudia Hammond – Arta relaxării. Nu este chestie aspirațională. Sau cum să îi zic. Adică nu e din ciclul de te tot îndemnă să dai des din pleoape și să vizualizezi pitpalaci locvacei. Este o carte care pleacă de la un studiu pe vreo 25.000 de oameni din toată lumea. Care au fost întrebați ce înseamnă odihna pentru ei. Răspunsurile lor au fost centralizate sub forma unui Top 10. Iar cartea ia pe rând aceste 10 modalități de odihnă și le disecă. Sau cum se zice. Foarte bună lectură. Apropo, lectura a ieșit pe locul I în acest top :D

Locul 6. Charles Dickens – Documentele postume ale clubului Pickwick. O carte în două volume pe care am recitit-o după mulți ani. Mi-a plăcut teribil în tinerețe. Și mi-a plăcut teribil și acum, mai la bătrânețe, așa. Și, cel mai probabil, o să îmi placă peste câțiva ani, când sigur o să o mai recitesc. Doar că, de fiecare dată, îmi place altfel și din cu totul alte motive :)

Locul 7. Hector Abad Faciolince – Suntem deja uitarea ce vom fi. E din ciclul cărți necesare. Pentru că spune povestea reală a tatălui scriitorului, asasinat pe motive politice în Columbia anilor 80. Iar scriitura în sine este foarte bună. E drept că eu am un avantaj: am fost în Columbia, am auzit de la oameni pățiți durerile oribile cauzate de războiul civil și m-am înfiorat de multe ori citind cartea…

Locul 8. Mathew Walker – Unlocking the Power of Sleep and Dreams (audiobok). După ce am ascultat audiobookul lui Medina (vezi mai jos), m-a prins atât de tare discuția despre somn, încât am trecut la ăsta a lui Walker. Foarte bun! Există și carte tradusă în română, dacă preferi. Fascinant subiect somnul, îți zic. O să mai ascult și o să mai citesc pe tema asta. Și după aia o să scriu un articol pe blog. Atât de tare m-a prins!

Locul 9. Jesus del Ceero – Peripețiile unui regizor spaniol în România și în lume. Nu aș fi ajuns să citesc această carte cel mai probabil niciodată dacă nu m-ar fi tras Luiza Ene de mâneca livrescă. Motiv pentru care îi mulțumesc și pe această cale pentru că a făcut-o :) Cartea lui Jesus (regizorul care a făcut ”Hawaii” și ”Vlad”, printre altele) este o combinație foarte faină de povestiri despre călătorie, dar din perspectiva faptului cum l-au ajutat pe el în meserie. Și în viață, de altfel. Căci meseria de regizor ruptă de viață e ca spuma ruptă de bere!

Locul 10. Shane Snow – Echipe de vis. Foarte interesant cum abordează stimabilul autor chestiunea cu chimia și știința din spatele sau de printre sau din interiorul echipelor. Căci despre asta este vorba în carte, despre cum să construiești niște echipe, inclusiv în business, care să funcționeze. Cu o grămadă de studii de caz și de exemple. Și cu multe chestii cumva contraintuitive. De citit, musai de citit! Bine, dacă te interesează să construiești niște echipe cât de cât ideale. Altfel n-are rost să pierzi vremea cu ea, desigur.

Următoarele cărți nu sunt într-o ordine de top. Ci cum am apucat să scriu despre ele în acest articol.

Victor Hugo – Notre Dame de Paris. Am pățit faza clasică. Adică în capul meu eu știam că am citit cartea asta. Cândva. În copilărie. Și o citisem. Dar acum, după ce am citit-o din nou, mi-am dat seama că eu, de fapt, citisem în cretacic o variantă de aia prescurtată. Ceea ce a însemnat că am ratat fabuloasele descrieri ale Parisului din cartea asta ca lumea, cum ar veni. Și părerile mai criptico-istorice, e drept, dar tocmai de aia foarte faine, ale lui Hugo legate de partea de istorie arhitecturală, ca să îi zic așa. Altfel, desigur, romanul este unul care pe drept cuvânt – ia de aici șablon… – și-a câștigat locul în panoplia de cărți universale belea de beton.

Christy Lefteri – Apicultorul din Alep. Am avut câteva momente în cartea asta în care m-am cutremurat. Când tatăl, unul din personajele principale, refuză să accepte că fiul lui a murit în războiul civil din Siria și își creează o lume proprie. Altfel, cartea este bine scrisă, dar nu este o capodoperă. Are, totuși, o reală valoare documentară. Pentru că arată pericolele prin care trec imigranții care fug de război.

John Medina – The Science of Sleep (audiobook). După ce m-a cam lovit decisiv cu Regulile creierului, autorul o comite din nou în ceea ce mă privește. Doar că de data asta am ales să ascult varianta audio, în engleză (folosesc Sribd, apr0po). Pe lângă faptul că este o carte foarte bună, cate te introduce bine de tot în atât de puțin cunoscuta problematică a somnului, cartea asta cred că o să îmi rămână în creierii capului pe motiv că m-a introdus prea tare în această problemă. Căci, după ce am ascultat-o, m-a prins teribil subiectul. Așa că l-am studiat intens…

Nerina Ramlakhan – Fast Asleep, Wide Awake: Discover the secrets of restorative sleep and vibrant energy (audiobook). Yeap, te-ai prins, încă un audiobook pe tema asta. În care, pe lângă niște analize de astea însoțite de tot felul de studii, găsești și exerciții practice pentru a avea (sau, mă rog, pentru a încerca să ai…) un somn cât mai liniștit.

Ilf și Petrov – 1001 de zile sau Noua Seherezada. O carte de 800 și ceva de pagini. Cu povestiri. Și pilde. Și un fel de articole moralizatoare, ca să le zic așa. Despre moravurile și obieciurile din Rusia anilor 20/30. Mă rog, URSS era, deja. Căci în asta stă atracția cărții. În faptul că înțelegi cum se transforma imensa țară în anii imediat după preluarea puterii de către comuniști. Și vezi asta nu doar prin întâmplările și oamenii din carte, dar și prin schimbarea stilului autorilor. Diferența dintre scriitura din lor din 1929 și cea din 1937 este imensă. Și, de multe ori, jenantă. Adică îți vine un pic de greață când vezi cum scriau înspre anii 40 sub presiunea organelor poporului. O carte document, practic. Nu am putut-o lăsa din mână. Deși, de multe ori, mi se strângea stomacul…

Alec Ross – Industriile viitorului. Omul si evolutia economiei in era digitala. Omul a fost consilier pe chestiuni tehnologice mulți ani la Casa Albă. Așa că știe cât este ceasul. Iar cartea chiar este foarte interesantă din perspectiva unui om care, dacă își dă cu părerea, cam schimbă politci și strategii la nivel înalt. Adică, pe sistem de mai ușor cu părerea pe scările istoriei, nu cred că își permite să abereze. Ci să futurologizeze, ca să zic așa. Rămâi cu multe lucruri după cartea asta.

Jean-Paul Dubois – Fiecare cu povestea lui. Prima mea întâlnire cu acest autor. Dar nu ultima, asta e clar. Nu doar povestea mi-a plăcut (un tip ajuns în închisoare dintr-o împroșcare a sorții, ca să zic așa; care împarte celula cu un biker foarte simpatic), ci stilul său de a scrie. Care reușește – cum ar zice patagonezul ajuns din greșeală în Poplaca – să creeze niște lumi în creierii capului tău fără să se forțeze. Și fără să te forțeze nici pe tine.

Francoise Frenkel – O librărie în Berlin. O carte foarte faină. Nu pentru stilul ei literar grozav. Căci nu există. Ci pentru că este povestea adevărată, scrisă chiar de ea, a unei evreice, care s-a încăpățânat în epoca interbelică să țină o librărie franceză în Berlin. Și care, pe măsură ce naziștii și cretinii lor adiacenți au început să facă jegurile pe care le-au făcut, ne spune cum a reușit, cu multe peripeții, să scape în Elveția. Cartea este scrisă între 1944 și 1945, deci amintirile sunt foarte proaspete. Și asta se simte. Căci pe alocuri te cutremuri…

Santiago H. Amigorena – Ghetoul interior. Încă o carte despre întâmplări reale. De data asta despre infernul din sufletul unui evreu care apucase să plece din Polonia cu mulți ani înainte ca naziștii să comită mizeriile pe care le-au comis. Despre durerile interioare pe care le simte când vede ce se întâmplă cu familia lui rămasă ”acasă”. Și despre cum este afectată familia lui din Argentina de aceste tulburări. O carte dură. Dar tocmai de aceea necesară.

Stacy Schiff – Cleopatra. Viața ultimei regine a Egiptului. Pot să zic despre cartea asta, o lejeritate de foioioi, că este prima carte feministă de istorie pe care am citit-o. Nu că m-a deranjat. Dimpotrivă. Chiar mi-a plăcut că, într-o lume de istorici bărbați, vine o femeie și se uită la una din cele mai mari figuri din istorie ever dintr-o perspectivă nouă. Chiar dacă pe alocuri tezistă, n-avea cum să evite așa ceva, având în vedere punctul de pornire. Dacă ai cunoștințe istorice ca lumea, nu o să te ajute cartea asta să afli ceva nou. Doar că o să ți le arate dintr-un alt unghi.

Jhumpa Lahiri – Porecla. Una din cărțile diin care, dacă le citești, câștigi și o lectură faină (cartea este foarte bine scrisă), dar și informații noi. Spre exemplu, din cartea asta am învățat că bengalezii au un nume oficial și ceea ce ei numesc un ”nume bun”. Adică cel sub care îl cunoaște familia. Foarte faină fază :) Așa, ca story (pardon my French), este vorba despre familii indiene care își schimbă destinul plecând în SUA, urmărite pe parcursul a două generații.

Balzac – Femeia la treizeci de ani. Mereu am avut o fascinație pentru Balzac. Fără să fie, însă, unul din scriitorii mei favoriți. Fascinația vine din darul lui colosal de a scrie despre nimic pagini întregi, reușind, totuși, să nu te plictisească. Și în cartea asta face așa ceva. Doar că mai pe scurt, așa. În rest, o carte despre corsetul căsniciei la început de secol XIX, care cam rupe în franjuri sufletul unei delicate făpturi feminine. Sau ceva de genul.

Sorin Poclitaru – Autoportret cu tine. Carte de poezii. Pe stilul lui Sorin. În legătură cu care am două mențiuni de făcut. Primo: nu mă pricep la poezie, deci nu am nici cea mai mică idee ce să zic despre carte. Secundo: mi-e tare dor să mai ajung la Sorin la Gura Humorului pentru că este un om tare, tare fain, cu care tare bine îți pică o leacă de vorbă :)

Virginia Woolf – Valurile. Este prima carte pe care o citesc scrisă de această tragică zuzuleană a literaturii. Și nu știu când o să mai pun mână pe alta… Deși are anumite momente în care scrisul ei mă fascinează cumplit, per total îmi este teribil de greu să umblu prin țarina nedezțelenita care este scriitura ei. Și mă și încarcă de niște sentimente nașpa. Asta este de laudă, de fapt. Căci a reușit să transmită foarte bine în pagini demonii ei, care o mătrășeau mereu și mereu. Doar că nu e pe placul meu…

Pandemicon. Povestiri pentru sfarsitul lumii – O colecție de povestiri polițiste care pornesc de la pandemia păcii (care este doar context al desfășurării acțiunii). 14 autori români. Bine scrise. O lectură agreabilă. Faină și ideea modului de aranjare a povestirilor în carte: pe vârstele autorilor :D

Eckhart Tolle – Linistea vorbeste. Este prima carte pe care o citesc scrisă de acest autor atât de citat. Da, știu, sunt a late bloomer, cum ar zice patagonezul ajuns din greșeală în Poplaca. Sunt un pic nedumerit. În sensul că, la cât știu eu despre budism, cam aia e ce zice Tolle. Adică nu îmi aduce mare jmekerie în plus. Este drept că le are cu întorsul frazelor, ce-i a lui e a lui. ”Dogmele sunt închisori mentale colective”, zice. Aia zic. E bun la de astea. Cred că o să mai citesc o carte scrisă de el să fiu io împăcat, dar cam atât…

George Bonea – Îmi pare rău că am muncit. O dilimandroșenie de carte. Bine, cine îl știe pe George, știe că nu avea cum să iasă o carte altfel decât șuie din străfundurile lui livrești. E cu sfârșitul lumii, care nu e chiar așa, dar ocazie cu care vedem la lucru tot felul de tipologii umane. Inclusiv influenceri. Mă rog, așa cum și-i imaginează George. Și, deși mă enerva pe alocuri, nu aș băga mâna în foc că unii nu ar face ce își imaginează el… Bref, o carte care merită citită. Măcar pe sistem de ”ia să văd ce a scris dilimandrosul ăsta”.

Giles Milton – Cand Churchill a dat iama in oi si Stalin a jefuit o banca. A făcut o jmekerică stimabilul ăsta. Adică a făcut o muncă de cercetare și a scos la interval întâmplări mai puțin cunoscute din istoria mondială. Și scrie niște cărțulii pe tema asta. Chestie simpatică. Dar nu mai mult. Așa, ca niște crănțănele literare.

Florica Mihuț Bohîlțea – Istoria familie romane. Este mai mult un studiu științific cuprins într-o carte decât o carte. În sensul că trebuie să fii cât de cât cunoscător de istoria Imperiului Roman ca să înțelegi multe din referințele din carte. Iar eu sunt o leacă. Deci mi-a fost utilă cartea, ca să zic așa. Enervantă, însă, mulțimea de greșeli de editare. Nu prea e ok să se întâmple așa ceva la o carte cu… ștaif.

Cosmin Năsui – Uprooted/Dezradacinat /-/ Aurel Vlad, Catalin Badarau feat. Napoleon Tiron. O cărțulie-interviu dublu. Că nu știu cum să îi zic altfel. În care Cosmin îi ia la întebări pe cei doi artiști și care se face des referire la Napoleon Tiron. O discuție despre artă, despre istorie personală, despre devenire. O carte scoasă în condiții grafice excelente. Cu ilustracții din opera celor trei. Ok, nu e chiar pe zona mea de interes, dar din când în când nu-o rău deloc să ieșim din găoace și să explorăm, ca să zic așa.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

3 thoughts on “Top 10 cărți citite (și câteva ascultate) în ultimele 3 luni”

  1. Spune, te rog, că ai greșit „30 de cărți citite pe lună”, că și-așa e o zi ușor deprimantă, cu lumină slabă și început de toamnă și mereu îmi spun că citesc prea puțin, deși citesc zilnic.

  2. Bună ziua, e prima oară când postez comentarii la articolele dumneavoastră. Am început recent sa urmăresc acest blog.
    In legatura cu cărțile citite, m-am tot uitat pe youtube la vloggerul Ali Abdaal, care mai posteaza si rezumate scurte la diferite carti. Il recomand.
    A..si recent am citit 12 Rules for Life, de Robert Petterson, o carte care mi-a placut foarte mult.

  3. Multumesc pentru idei de lectura. Lista mea cu carti de citit a devenit un pic mai lunga. As vrea sa va atrag atentia ca atat Echipe de vis cat si Lean start-up au aparut in limba romana la editura Publica.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)