Cam așa a fost pârdalnicul an 2024 pe linie de lectură. În ceea ce mă privește.
Ca idee, am avut o medie lunară de cam 8/9 cărți pe lună. O medie constantă. Ăsta este ritmul meu de lectură. Și de auzit cărți. Căci undeva în jur de 15-20% dintre ele au fost audiobooks.
Aranjând cărțile în cele două topuri (beletristice și non-beletristice) am realizat un lucru. Ca să vezi cum funcționează amintirea omului. Am realizat că unele cărți care au prins în anumite topuri trimestriale poziții fruntașe acum nu se mai regăsesc în topul anul. Altfel spus, atunci când le-am citit, mi-au plăcut mai mult decât acum, la câteva luni după ce le-am citit.
Pentru că s-au așezat. Și unele au dospit, ca să zic așa. Și, iată, în top apar cărți care au dospit atât de bine încât acum sunt pe proziții mult mai fruntașe, pardon my French, decât în topurile alea inițiale. Ceea ce mi s-a părut foarte fain. Apropo de viața proprie a cărților în mintea și sufletele noastre :)
Aia zic :)
Top 10 cărți beletristice
Locul 1. Nikolai Leskov – Ulița popimii
Ce frumoasă scriitură… Dar și ce frumoasă traducere. Că se simte. Aurel Lambrino și Natalia Stroe, traducătorii, au reușit să aducă foarte bine Rusia de secol XIX în mintea mea. Sau, mă rog, așa am simțit eu. Lumea rurală descrisă de Leskov, în care preoțimea are o cotă aparte, ca să îi zic așa, este într-un mare fel. Am savurat această carte pagină cu pagină.
Locul 2. Stefan Zweig – Lumea de ieri. Amintirile unui european
Uau… Ce carte… Nu doar că este scrisă (și tradusă) foarte bine. Nu doar că lumea pe care ne-o prezintă, cea de început de secol XX până la cel de-al doilea război mondial, este minunat schitată. Dar mai ales pentru că îți dă fiori pe șira spinării. Pentru că acea lume care se simțea excelent în primii ani ai secolului s-a prăbușit în câteva luni. Și a fost distrusă de o primă conflagrație mondială. Iar apoi, după ce părea că revine la acea stare frumoasă, a venit mizeria umană numită Hitler. Și prăbușirea a fost și mai oribilă. O lecție excelentă această carte. Despre cât de periculos este să stai pe curu-ți confortabil și să crezi că se luptă alții pentru viața ta să rămâna la fel cum îți place ție.
Locul 3: Fernando Pessoa – Cartea neliniștirii
Tare m-am luptat cu cartea asta. Că mi-a plăcut. Dar m-a și enervat. Mi-a plăcut pentru că este fascinant cât de adânc a reușit portughezul să intre în străfundul rărunchilor gândurilor sale (pardon my Portuguese). Mă enervează pentru că nu există pagină care să nu mustească de sentimentul că viața e vai mămica ei și că nu prea are rost să trăim cum trăim în viața noastră. Plăcubilă sau enervabilă, cine îngrijește (cum ar zice patagonezul ajuns din greșeală în Poplaca)?
Locul 4. Mircea Cărtărescu – Nostalgia
Ce directă-n plex mi-am luat cu cartea asta. Pe care am decis să o citesc pentru că nu m-a convins Cărtărescu la modul decisiv. Îm afară de Theodoros, care este o carte imensă, altceva nu pot să zic că mi-a intrat la suflet. Până la Nostalgia. Care este o carte mare de tot. Bine, poate că și eu am ajuns la vârst la care o înțeleg așa cum trebuie. Că și pe mine mă încearcă anumite șarje nostalgice din când în când. Și nu doar că mă încearcă, dar îmi și fac plăcere…
Cu ce am rămas din carte: limita aceea fină de la despărțierea de copilărie, pe care o realizăm abia după mulți ani…
Locul 5. Luis Alberto Urrea – Un cântec pentru Irene
M-a tulburat grav cartea asta. Nu doar pentru că este scrisă foarte bine. Ci pentru că subiectul este unul cu adevărat răvășitor. Al doilea război mondial a fost o mostră uluitoare de imbecilitate umană ridicată la rang de cretinitate absolută. În toată acea mizerie au fost momente care te fac să stai cu nodul în gât. Și cu stomacul strâns. Cartea este povestea, pornită de la fapte și personaje reale, ale unor tinere americance al căror rol în conflict a fost să meargă pe front și să le facă… gogoși și cafea soldaților. Războiul privit din perspectiva lor capată cumva alte valențe. O carte de care am avut mare, mare nevoie în perioada asta.
Locul 6. Aris Alexandrou – Misiunea
Este despre absurdul vieții unora care cred că au o misiune fundamentală pentru omenire (sau ceva). Când, de fapt, sunt de un ridicol absolut. Pentru că misiunea, de fapt, este cu și despre nimic. Iar omenirea pentru care se sacrifică (mereu într-o misiune există componenta de sacrificiu, altfel e degeaba) nu doar că nu le vrea misiunea, dar nici măcar nu îi pasă.
Locul 7. Radu Paraschivescu – Brățară pe glezna ta
Ce frumoasă carte… Bine, pe de altă parte io-s și fiert pe stilul epistolar. Nu mă întreba de ce. Că n-am răspuns. Iar cartea este structurată în mare măsură pe epistole. Este o frumoasă poveste de dragoste. Frumoasă tocmai pentru ambii iubitori de celălalt sunt loviți cu pucul. Pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. Că nu cred nici să mă tai cu sabia laser că o dragoste adevărată se poate naște între două ființe perfecte. Ar fi o contradicție irefutabilă: dragoste plictisitoare nu există.
Locul 8. Ioana Maria Stǎncescu – Tǎcerea vine prima
Ce bucurie de carte… M-a luat prin surprindere. Am citit-o de curiozitate. Pe sistem de sǎ vǎd ce a vrut sǎ zicǎ autoarea. Mi-a plǎcut foarte tare. Este o carte în care cel puțin din jumǎtate dintre fetele și femeile pe care le știu s-ar regǎsi. În relația cu pǎrinții lor. O carte care te emoționeazǎ, enerveazǎ, agitǎ, întristeazǎ. Şi care îți place tocmai pentru cǎ îți face asta.
Cu ce am rǎmas din carte: nu ne alegem pǎrinții; dar putem alege cum sǎ trǎim cu ei.
Locul 9. Bogdan Boeru – Benedictiana
Foarte bună carte. Nu doar că este scrisă excelent, dar modul în care și-a inventat, ca să zic așa, Bogdan poveștile este mega-atrăgător. Iar faptul că totul se întâmplă în perioada de final a cruciadelor (ish…) i-a dat în mintea mea de pasionat de istorie și mai multă putere. Plus că se vede cale de la o poștă (nu română!) că autorul s-a documentat foarte mult în ceea ce privește credibilitatea istorică a povestirii. Recomand carte cu mare căldură.
Locul 10: Deepti Kapoor – Epoca viciului
Răvășitoare carte. Despre India atât de nivelificată, ca să zic așa. Și din punct de vedere al castelor, dar și al sărăciei vs bogăție, al tradiționalismului versus modernitate. Și printre toate aceste variabile teribil de complicate se află destine zdrobite, strâmtorate sau pur și simplu pulverizate. Iar relațiile de familie în acele condiții, of doamne… Foarte bine scrisă. Și foarte bine ținu firul narativ.
Top 10 cărți non-beletristice
Locul 1. Cristian Iftode – Filosofia ca mod de viață
O carte foarte bună. Mai ales dacă te interesează (așa ca pe mine în ultimii ani) cam cum te poate ajuta o abordare (mai) filosofică asupra lumii să trăiești mai bine în viașa ta. Autorul face o trecere blajină, dar aprigă prin mai multe școli de gândire filosofică. Și extrage câte ceva pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Totul pe ideea că filosofia este o modalitate practică (dacă o practici, desigur) de a te ajuta să îți răspunzi la niște întrebări fundamentale. Care răspunsuri la aceste întrebări să te ajute să îți pui alte întrebări. Și tot așa. Și ce drum frumos…
Locul 2. Alessandro Baricco – The Game. Jocul civilizației digitale
Foarte bun acest eseu despre cum a schimbat digitalul paradigma civilizațională. O abordare istorică, socioligică și pe alocuri psihologică. O șaormică foarte apetisantă, cu niște păreri tranșante despre chestiunea în cauză. Pe care poți să le accepți sau nu. dar de atras atenția garantat ți-o atrage. Pe mine m-a prins. Îndeajuns de mult încât să vreau să mai citesc ce a scris. Mai ales că sunt extrem de puțini autori pe subiecte de civilzație digitală la care să nu mă strâmb (din diverse motive).
Locul 3. Yuval Noah Harari – Nexus
Enervant de bună cartea. Enervantă pentru că, din nou, nu aș zice că rezonez în draci cu ce zice stimabilul. Simțeam nevoia să îl contrez din măcar 5 în 5 pagini. Dar, în același timp, apreciez foate tare că aduce în dezbatere aceste teme. Căci, consider cu tărie irefutabilă, este îngrozitor de important, mai ales în vremurile astea, să discutăm în draci despre ceea ce am putea numi orientarea strategică a umanității. De aceea este așa de sus în topul meu. Nu pentru că este o carte de pus pe rana raftului, cum ar zice patagonezul ajuns din greșeală în Poplaca.
Locul 4. Erich Auerbach – Mimesis: The Representation of Reality in Western Literature
O carte fundamentală pentru toți cei care au legătură foarte directă (pardon my tautologic French) cu ceea ce am putea numi meseria de om de litere. O fascinantă călătorie prin toate epocile literare dintr-o perspectivă inedită: cât realism a fost în istoria literaturii și de ce? E greu de parcurs, atenție. Pentru că autorul scrie pentru cât de cât specialiști. Mie mi-a luat vreo 3 luni să o parcurg. Încet și cu luat de notițe și întrebat Google din 10 în pagini despre anumite concepte. Pe de altă parte, io nu-s specialist. Dar o bucurie de carte, fără nicio urmă de îndoială.
Locul 5. Tim Marshall – Puterea geografiei
Una din cele mai bune cărți care să te ajute să înelegi contextul geopolitic actual. Mă rog, părți din el. Că la cât e de complicat… Ocazie cu care mi-a crescut stima pentru autor. Căci mă lăsase cumva în ceață cu celaltă carte celebră pe care a scris-o ”Prizonierii geografiei”. Care, cumva, zice chiar din titlu cam ce propovăduia. Și care mi s-a părut forțată. Ca prea explica prin geografie totul. Asta cu ”Puterea…” mi se pare că vine ca o completare a primei. Și, dacă vrei, ca un fel de scuză nerostită că prea a forțat-o inițial.
Locul 6. Paul Bloom – Psych
De referință dacă vrei să treci agale și cu un ghid foarte bun ca Bloom prin istoria psihologie. Că te poartă prin curente de gândire, prin școli înființate în istorie. Și le zice părțile bune și părțile rele. O să recomand cartea asta în draci tuturor celor pe care îi simt interesați de domeniu. Că este de referință. Mă rog, pentru de ăștia amatori ca mine. Că parcă iar simt că încep specialiștii să strâmbe din nas. Să strâmbe, dă-le pace. Că de aia nu mai pot io. Io îți recomand cartea masiv. Și irefutabil.
Locul 7. Rick Rubin – Actul creativ: un mod de viață
Autorul este unul din cei mai mari producători muzicali din toate timpurile. Așa că știe cât e ceasul cu creație. Iar cartea are anumite momente în care zici ”uau, ce tare cum vede lucrurile”. Fix aceste momente îi dau locul pe care îl are în acest top. Căci, în rest, mie mi s-a părut plină de platitudini. În sensul că eu personal le-am citit și le-am auzit de atâtea ori încât nu mi se pare nimic să mă atingă. Gen există o singură Sursă a tot ceea ce există sau că Universul e în toți și-n toate. Dar, per total, cartea este una care te ajută mult să înțelegi actul creativ.
Locul 8. Brianna Wiest – The Mountain is You: Transforming Self-Sabotage Into Self-Mastery (audiobook)
O carte care pune întrebări excelente. De fapt, te invită să ți le pui singur/ă. Or fi întrebările excelente, dar ditai problemuța este că ne plac, dar că nu răspundem la ele. Fie că nu avem timp, fie că le lăsăm pe mai încolo, #fieca. Dar, de fapt, de fiecare dată căutăm motive să nu stăm noi singuri cu noi înșine și să înțelegem ce căutăm noi în viața noastră. Recomand cartea tuturor celor care au ajuns în acel moment în care se simt în stare să își răspundă singuri la niște întrebări fundamentale.
Locul 9. Jacques Attali – Lumea, instrucțiuni de utilizare
Enervantă carte. Enervant de bună. În special ultima parte. În care autorul face predicții despre cum o să arate lumea în următoarele decenii. Și îți care trec fiori pe șira spinării. Nu-i o carte pe care să o citești cu plăcere. Dar nici una care să te arunce pe culmile disperării deterministe. Ci una care-i – cu o expresie atroce, dar așa mi-a venit – un semnal de alarmă. Care are rolul de a te pune un pic pe gânduri. Și, dacă e, să iei niște măsuri personale. Căci măsurile personale ale noastre, ale tuturor, pot îndrepta corabia viitorului înspre ape mai liniștite.
Locul 10. Dan Lyons – Puterea de a păstra tăcerea
Excelentă carte. Dar dureroasă. Mai ales pentru cei ca mine. Care suntem limbuți. Palavragi. Care nu TDDG. Adică cei care nu Tăcem Dracului Din Gură. Înveți din carte de ce e bine să îți mai pui botniță. Să îți pui frâu. La ce te ajută asta. Și te ajută enorm. Și, poate la fel de important, îi ajută pe cei din jurul tău. O recomand la modul abrupt.
Cu ce am rămas din carte: prin tăcere comunici de multe ori mult mai mult decât prin cuvinte.
1 thought on “Top 10 cărți citite și ascultate în 2024”
Ma impresioneaza media cartilor citite intr-o luna, recunosca ca nu am ajuns la viteza asta. Eu sunt o slow-reading, daca pot sa zic asa, cand imi place o carte o savurez lent, imi notez citate din ea,
Din lista de mai sus am citit doar Lumea de ieri de Stefan ZWEIG si Filosofia ca mode viata de Cristian Iftode.
M-ar interesa niste carti de calatorie, eventual.