Nouă – byron, un album uau, pur și simplu uau. Și vă și zic de ce!

”Nouă” este cel mai bun album byron de până acum.

Am stat mult să mă gândesc până să scriu aceste cuvinte. Uite, chiar și acum, când mă uit la ce am scris, parcă nu-mi vine să cred că le zic…

Pentru că am crezut multă vreme că băieții ăștia (care-mi sunt dragi de foioioioi) nu o să îmi poată detrona de pe locul I în inima mea (iote că-s emoționat când scriu asta, dacă bag siropele de astea…) albumul ”A Kind of Alchemy”. Care în continuare mi se pare unul din cele mai tari albume rock din muzica românească ever.

Ei bine, a dreaqu de simpatici, au reușit asta cu ”Nouă”.

Am ascultat albumul de mai multe ori. Și de fiecare dată am zis ”uau…”. Și am simțit acest ”uau”. De fiecare dată.

Nu doar pentru că, muzical vorbind (și aici intră și versurile!), este o bijuterie.

Nu doar pentru că, istoric vorbind, acest album confirmă traseul unei trupe care nu a fost mereu și mereu byron de care știe toată suflarea românească de rock din România.

Nu doar pentru că am văzut atât de mult interes (mai mult decât oricând) pentru muzica lor (în sfârșit!).

Ci mai ales pentru că acest ”uau…” pe care l-am simțit de fiecare dată când am ascultat albumul (și pe ca îl simt chiar și acum, căci, da, îl ascult din nou) conține în el toată istoria mea personală cu ei.

Cu trupa și, extraordinar de important, cu cei care au pus umărul la succesul trupei.

Mi-am adus aminte de momentul de acum vreo 8 sau 9 ani, când Iulia Pop (PR-ul trupei de atunci și de acum) a venit la mine la un Webstock (cred…), timidă și m-a întrebat foarte politicos dacă aș fi interesat să ascult noul album byron. Era ”Perfect”, care m-a cucerit.

Iulia este cea care m-a împrietenit pentru întotdeauna cu trupa. Motiv pentru care o să îi fiu recunoscător toată viața. Căci, doamne, multă bucurie mi-a adus muzica băieților, fată dragă :)

De aceea, când ascult ”Nouă”, o aud și pe Iulia pe acolo printre acorduri…

Când l-am cunoscut pe Codruţ Dumitrescu (impresarul trupei), cam tot pe atunci, îmi povestea cum ar vrea să renunțe la jobului lui de corporație și să se arunce cu totul în aventura cu impresariatul trupei. Din fericire pentru el, pentru noi și pentru trupă (mă rog, nu neapărat în această ordine :D), a făcut asta.

De aceea, când ascult ”Nouă”, îl aud și pe Codruț pe acolo printre acorduri…

Îl mai aud printre acorduri și pe Costin, fostul chitarist al trupei, care a plecat între timp dintre noi…

Îi mai aud printre acorduri pe Cosmin, pe Ilinca și pe toți ceilalți de la Overground Music, fără de care byron nu ar putea fi trupa minunată care este astăzi.

Îi aud printre acorduri pe toți bloggerii care au participat (și uau cu cât suflet au participat…) la concertul ”byron cu b de la bloggeri”, pe care l-am organizat în urmă cu niște ani buni și care, cred, a contat un pic în ceea ce am putea numi fezandarea teritoriului ca brandul byron să prindă în social media.

Îl aud printre acorduri pe Cristian Șuțu, a cărui fotografie stă pe coperta albumului (e superbă, măh!), și care, dacă nu mă lasă memoria baltă, tot de la concertul mai sus citat s-a pricopsit cu prietenia cu byron.

Și mă aud și pe mine printre acorduri. Și aud și berile pe care le-am băut cu băieții, cele mai multe cu Dan Byron.

Și mai aud și discuțiile avute cu Sergiu Mitrofan (măh, tu dacă nu te nășteai, ar fi trebuit să fi fost inventat, jur!).

Și mai aud ne-discuțiile (:D) avute cu Dan Georgescu, căci el are stilul ăsta de a vorbi mai altfel, așa (boss, m-ai spart cu ce ai făcut la butoane pe albumul ăsta…).

Și mai aud saluturile (că mai mult nu prea am executat cu el) pe care le schimbam cu Laszlo Demeter.

Și mai aud multe printre acorduri. Căci ”Nouă” nu este pentru mine doar un album. Este mult mai mult de atât…

Sunt, dacă vreți, în postura unchiului mai bătrân, care se uită la copiii din familia lărgită și zice ”băi, dar ce frumoși și ce mari au crescut…”. Și îi crește sufletul. Chiar dacă știe că asta înseamnă că și el este mai bătrân…

Dar, dragii mei, ce îți poți dori mai mult în viață decât să îmbătrânești văzând cât de frumos cresc cei din jurul tău și cât de mari se fac, în timp ce te bucuri că ești contemporan cu ei?

Ceea ce vă doresc și dumneavoastră… :)

PS Iar despre faptul că băieții au scos o bere specială, ce mai pot io zice? :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.