Relațiile împlinite acasă și la birou pot părea niște utopii. Dar să știți că există această soluție. Unora o să vi se potrivească. Altora nu. Dar merită încercat.

Când îţi pică bani din cer, nu ştii ce să faci cu ei, aşa că îi cheltuieşti pe plăceri

Ce vedeți mai jos este un text scris de Simona Sava, una din câștigătoarele concursului pe care l-am organizat împreună cu HERBALIFELINE® MAX, un amestec exclusiv de uleiuri de pește Omega-3 din surse sustenabile, despre amintiri ”amare” din copilărie cu uleiul de pește.

Am rugat-o să îmi spună câteva cuvinte despre ea :)

Sunt copywriter, screenwriter, dar mai ales scriitoare de limba română, ca pe ea o iubesc cel mai mult.


M-am născut în 1985, deci amintirile mele despre cravate pioniereşti şi pâine pe cartelă sunt destul de vagi. Am totuşi câteva poveşti din copilărie care sunt parcă rupte din sărăcia pudică a comunismului, filtrată prin gingăşia minţii copilului care-am fost.

Începusem deja să mergem la colindat. Băteam mai întâi la vecini. Se ştiau părinţii între ei, de pe la fabrică, aşa că ne deschideau cu toţii uşa. Apoi ne aventuram şi pe la alte blocuri, la necunoscuţi. Uneori deschideau şi ei. Primiţi cu colinda? Primim, primim.

Ne dădeau bani, iar aceştia erau singurii bani din copilărie cu care puteam face orice voiam. Dă-i omului puterea şi ce va cumpăra prima dată? Norocul. Lozul în plic, bătrânul străbun al cazinoului, bucăţica de hârtie împăturită care îţi prezice viitorul. Nu este trasă de un papagal, ci chiar tu, papagal evoluat, o extragi cu degetele crescute din pene, şi tot ţie ţi-o oferi.

Într-un an, am mers cu verişoara mea la colindat şi ne-am investit câştigul cu lăcomie, fără să aşteptăm măcar să devină cât de când consistent. Pe lozuri scria, de cele mai multe ori, necâştigător. Dar noi nu ne supăram, mai colindam, iar mai jucam, şi tot aşa, până ne-a prins seara, între două vestiri ale naşterii Domnului şi două lozuri în plic. Cum pruncul nu a avut norocul să se nască într-o casă curată, pe un pat cu aşternuturi şi s-a născut într-o iesle murdară, tot aşa, nici noi n-am avut prea mult noroc. Am plecat acasă la fel cum am venit, cu mâinile goale, dar măcar am gustat din plăcerea nebănuită a jocului.

În alt an, am strâns cu sora mea suficienţi bani cât să cumpărăm un dublu radio casetofon. Aveam banii, aveam dreptul să-i cheltuim pe ce vrem, aşa că tata s-a văzut nevoit să iasă din casă în seara de anul nou şi să meargă la consignaţia unde se vindeau minunile. Am petrecut noaptea aceea de anul nou cu sora mea, în sufragerie, ascultând muzică pe întuneric.

Împrumutasem nişte casete de la un vecin şi le-am ascultat până dimineaţa.

Ţin în minte ca pe-o fotografie, o după amiază luminoasă, tot de sărbători, când am hotărât că o banană nu este de ajuns. Am mers la alimentara şi am cumpărat banane de toţi banii. Deşi trecuse revoluţia, sărăcia nu plecase. Vânzătoarea s-a uitat mirată la noi şi ne-a umplut sacoşa din plastic cu banane. Ne-am dus acasă şi le-am mâncat pe toate. Eu, sora mea şi mama. Tata nu ştiu unde era.

Când îţi pică bani din cer, nu ştii ce să faci cu ei, aşa că îi cheltuieşti pe plăceri. N-ai nevoie de nimic altceva. Aşa erau pentru noi banii de colindat, care făceau sărbătoarea mai dulce decât orice zaharicale amăgitoare. Gustam independenţa.

Distribuie pe:

Un comentariu la “Când îţi pică bani din cer, nu ştii ce să faci cu ei, aşa că îi cheltuieşti pe plăceri

  1. Zelinca Viorel Răspunde

    Ai fost si esti un om norocos. Ar trebui ca toti copii sa aiba o copilarie cat de cat normala, dar asta este viata, cu bune si cu rele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.