Ar trebui să știți! Aveți DREPTUL LEGAL să primiți mașină la schimb dacă sunteți implicat într-un accident auto și nu este vina voastră.

Petru Berteanu – Efectul Mandela. Trei lucruri cu care am rămas după această carte

Petru Berteanu este unul din prietenii mei de pe facebook. Era înainte de a-i citi cartea. Cum ne-am împrietenit, nu mai știu. Dar ce știu după ce i-am citit cartea asta că nu mă mai dezprietenesc de el :))

Nu mai citisem o carte polițistă de nici nu mai știu când. Nu prea sunt fan al genului. În sensul că nu prea îmi cumpăr cărți din zona asta. Numai că de fiecare dată când citesc o carte polițistă mă trezesc că îmi place. Și că mai vreau. După care intru iar în bucla aia cu ”nu prea sunt fan al genului”. Chinezu om sucit, ce să mai… :D

petru berteanuFix așa am pățit cu cartea Efectul Mandela a lui Petru Berteanu. Am luat-o în mână cu gândul să trec repede prin ea, într-o seară, între două meciuri de rugby. Ceea ce am făcut. Adică fix așa am citit-o. Fix între două meciuri de rugby. Doar că mi-a plăcut și m-a făcut să îmi aduc aminte de cât de sucit sunt când vine vorba despre cărți polițiste…

Pe sistemul deja consacrat, iacătă cele trei lucruri cu care am rămas din această carte a lui Petru Berteanu.

Istorioarele despre locuri din București. Savuroase. Scurte, dar savuroase. Niște buline roșii pe cămașa romanului (cei care nu ați fost șoimi ai patriei: bulina roșie însemna că ai făcut ceva bun). Despre istoria parcului Ioanide. Despre fostul sat Herăstrău, actuala zonă de fițe. Despre locuri din București, care acum nu mai există. Toate sub umbrela care mi se pare că sună chiar fain: ”Orășeala”. Pe care personajul principal o săvârșește printr-o fundația cu bani de la norvegieni (amuzante și fazele când trebuie să facă rapoarte să justifice banii ăia).

Metafora universurilor paralele. De unde vine titlul. Efectul Mandela înseamnă că există niște universuri paralele, despărțite de o pojghiță foarte fină și din când în când păsării numite ontologicul nostru propriu și personal îi mai scapă câte un picioruș în alălalt univers. Ceva de genul. Mi-a plăcut și teoria în sine (by the way, lansată de o bloggeriță, da?), dar mai mult mi-a plăcut la ce a aplicat-o autorul. La a ilustra faptul că uneori profesorii și elevii chiar sunt în universuri paralele. Nu vă spun mai multe, o să citiți în carte.

Caius. Este personajul care îmbracă tunica purtătorului de cuvât al Poliției Capitalei (sau ceva de genul). Fost coleg cu cele două personaje principale. Și care îi ajută în rezolvarea cazurilor. Nu mă întrebați de ce mi-a plăcut. Poate pentru că, așa cum îl descrie autorul, este mult mai bun ca să fie adevărat. Și pentru că reprezintă acea garanție că, orice s-ar întâmpla în firul epic mizerabil (gen criminalii și urmările lor), până la urmă o să fie bine. Adică exact ce îmi trebuie mie când citesc astfel de cărți, adică nu să mă arunce în hăurile depresiei, ci pe culmile prevestirii că, in the end, nemernicii o să fie prinși. Gen.

Efectul Mandela este o carte pe care o citești pe sistem de relaxare. Căci, în ciuda unor crime cam oribiluțe, așa, modul în care Petru Berteanu scrie le cam dez-oribiliează, ca să zic așa. Și rămâi nu cu tristețea că s-a întâmplat ce s-a întâmplat în carte, ci cu relaxarea că ai citit o carte care nu te-a întristat :D

4 comentarii la “Petru Berteanu – Efectul Mandela. Trei lucruri cu care am rămas după această carte

  1. HDcao Răspunde

    Cred ca voi citii si eu aceasta carte !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: