Eu sunt blogger. De 10 ani. Și partener într-o agenție iscusită de social media. De 5 ani. Și e bine, e foarte bine. Din extraordinar de multe puncte de vedere. Dar există o perspectivă asupra lumii care, din locul în care mă aflu eu în viața mea, îmi dă cu virgulă: nu mă pot uita la ce se întâmplă în social media altfel decât cu ochiul profesionistului.
Altfel spus – și cu oareșce tristețe inclusă ca TVA… – consum social media mai mult ca profesionist în domeniu, nu ca om normal la cap. Și mai altfel spus, sunt pervertit să văd conversii în loc de Likeuri, să văd strategie în loc de impuls de moment, să mă întreb care-i beneficiul obținut în loc să văd exprimare fără nici o regulă și fără nici un obiectiv. Și și mai altel spus, trebuie să fac eforturi imense să încerc, măcar din când în când, să redevin om normal când activez în social media. Dar nu îmi prea iese. Nu îmi iese aproape deloc…
Bine, acuma să nu începeți să îmi plângeți de milă. Căci ați greși intens. Am o meseria absolut grozavă. Din toate punctele de vedere. Mă rog, mai puțin ăsta pe care-l discutăm. Dar tot e bine că realizez asta și că încerc, pe cât se poate, să mai iau la pilă. Ce se poate.
Problema nu este că noi, cei care am devenit (mai mult sau mai puțin, desigur) profesioniști în social media (hai să o zicem așa, la modul generic), suntem un pic pervertiți și, pe cale de consecință, limitați în a înțelege cu adevărat acest planetar fenomen din perspectiva consumatorului normal la cap de social media. Problema mare, așa cum o văd eu, este că am început să avem pretenții de la toată lumea să gândească așa cum gândim noi. Ceea ce este o greșeală. O mare greșeală.
Caz aplicat. Pune Tavi o poză pe facebook cu ceva meniu primit într-un avion Tarom, care meniu arăta cum arată. Și omul o dă pe caterincă, după cum puteți vedea mai jos.
Vi se pare ca e "impartzeala" la parastas, ei bine NU! 😳😳😳😧😧😧E o masa pe cursa TAROM!👌👌👌Zic, o masa, ca au fost doua, ailalta cu prajitura turtita. 🥞🥞Asta pentru 6 ore de zbor. 🛫🛫Bogdaproste, sa fie primit!
Publicată de Octavian Pascut pe Marţi, 8 august 2017
În bula noastră de social media something, cazul a reverberat, dacă îmi permiteți exprimare semi-nătângă, un pic, dincolo de ce s-a văzut public. De unde am înțeles eu chestiunile despre care vă scriu în acest text și care m-au pus un pic pe gânduri. Pentru că foarte mulți oameni de social media i-au reproșat lui Tavi că nu s-a interesat, că nu a întrebat la Tarom înainte de a scrie, că nu s-a documentat ce înseamnă o cursă charter (cică aia a fost șpielul) și – cea mai tare dintre toate – că nu a verificat din trei surse chestiunea (WTF!?).
Mie personal mi se pare aiuritor să gândești așa. Adică doar pentru că noi suntem profesioniști în social media (a se citi lucrăm pentru client, deci ne-am furat-o de multe ori când cineva a scris ce a vrut despre client; a se citi verificăm o informație nu pentru că așa este suflețelul nostru, ci pentru că avem presiunea contractelor; a se citi ”am creat 2 facebook ads, deci sunt ninja SM, deci pot să spun oricui că-i bou”) înseamnă că restul lumii trebuie să fie ca noi? Doar pentru că pentru noi social media este o meserie restul lumii ar trebui să ponteze ca noi? Doar pentru că noi trăim, muncim și gândim social media restul lumii ar trebui să nu aibă o altă lume în care să trăiască?
Contest masiv această gândire (de care m-am făcut și eu vinovat o perioadă, stați relax). Și nu o încurajez de nici o culoare.
Oamenii trebuie să gândească liber și să se exprime ca atare în social media. Și trebuie să fie spontani.
Dacă simt că trebuie să zică chestia aia despre orice, apoi să o zică. Nu să stea să verifice din trei surse (gizăs craist!). Să o zică direct. Pentru că a vorbi liber și spontan este unul din imensele beneficii pe care social media le-a adus în viața oamenilor. Un beneficiu nenegocibial, aș zice. Unul care, dacă se va ”lucra” la el, va lovi teribil în unul din fundamentele social media. Și ar strica-o. Grav.
Dacă vreți să discutăm despre cazurile în care se înjură și se porcăiește în numele libertății de exprimare, putem să o facem. Fără nici o problemă (mi-e plin podul de de astea). Doar că nu ar ajuta subiectului de care ne ocupăm acum. Pentru simplus (dar, de fapt, atât de complicatul) motiv că nu social media este de vină în acest caz, ci ceea ce înțelepciunea populară zice că sunt cei 7 ani de acasă.
Cei care aleg să înjure și să scuipe o să o facă mereu și mereu, indiferent de mediul în care expectorează ei ce expectorează. Ei există în ”orașul” social media așa cum există și WCurile publice, așa cum există gropile de gunoi, așa cum există rahații de câine.
De ce ai vrea să te uiți în gura unui rahat de câine – pardon my French? Apoi asta numai tu poți să explici. Nu mie, că nu-s interesat. Ci ție. Celui care te uiți la acel rahat de câine. Și în numele cărui rahat crezi că nimic nu ar mai trebui să pută în jur, #DacăÎnțelegiCeVreauSăZic.
13 thoughts on “Haideți să nu omorâm spontaneitatea din social media doar pentru că am devenit profesioniști”
Eu cred ca profesionist in social media e una (ma rog, whatever that means today) iar jurnalist e alta.
Si nu e ala cu certificat sau legitimatie, ci cel care face asta in mod regulat sau profesonist.
Consiliul Europei are o definitie buna pentru jurnalist (dpdv functional) – „any natural or legal person who is regularly or professionally engaged in the collection and dissemination of information to the public via any means of mass communication.” (see Recommendation No. R (2000)7).
Amândoi sunt la fel dacă omul normal la cap se uită la ei :))
Îmi place mult această gândire. Aceasta filosofie. Nu ca eu as fi mare profesionist sau om care să aibă vreo influența asupra oamenilor care mă citesc. Dar prea sunt unii oameni cu grija lezarii imaginii.
Căci sunt de n ori mai mulți cei care nu dau o ceapa degerata pe aceste aspecte. Și ghici ce?! Tot ei sunt mai câștigați.
Ca mie îmi place sa mă documentez și sa fac în stilul meu, este buba mea. Și nu toată lumea o știe aprecia.
Îți spune un blogger bătrân și pe alocuri simpatic: imaginea adevărată este aia sinceră. Care cu greu, cu foarte multă greutate se poate strica de adevăratelea :)
Ah ce mare adevăr ai grăit. Îți împărtășesc opinia și vreau doar să întăresc ideea că azi, în mediul acesta interconectat și de sticlă (adică transparent) în care trăim, sinceritatea (adică naturalețea) primează. Și este important pentru binele individual și comun să nu devenim mai catolici decât Papa. Să lăsăm spontaneitatea, așa cum zici și tu, să se producă, în loc să o limităm prin infinite reguli de „cum se face” și „trebuie”. De fiecare dată extremele au adus mai puține beneficii decât flexibilitatea. :)
Nu s-ar putea sa-mi placă acest articol fără să-l distribui? Sau nu văd eu butonul Like?!
Mulțam :)) Dacă nu vezi butoanele alea, te rog să îmi spui, ca să iau mpsuri dure și ferme :)
Domnul Nu prea a calatorit in ultima vreme si cu alte curse poate. La Lufthansa primea o prajiturica iar la Austrian airlines niste stiksuri Solleti. In schimb la turkish airlines ar fi primit mancare adevarata, Insa apa ambalata intr-un triunghi de plastic.
Problema nu e asta. Nu mai avem jurnalisti adevarati, nu am mai citit un articol bun de mult sau o emisiune ca lumea de aproape ani de zile.
Spontan e una, dar sa înjuri, sa scrii grosolan sa spui ca ești la pomana e alta. Nu asta e jurnalism sau cultura. Sa ai un limbaj sănătos, curat dar caustic dacă e cazul, fără cuvinte ca la usa cortului e posibil. Cred ca a scrie bine și frumos nu o fac doar cei ce fac jurnalism și nu cred ca au învățat asta la școala. Vine din om, din raportarea lui la ce se întâmpla, la haosul sau reținerea pe care o simte in diferite situații.
Sa Faceți un jurnalism frumos, plăcut, care sa învețe, sa inspire sa înalte și sa motiveze. Asta este singurul lucru care contează Pt mine ca simplu cititor, sau consumator dacă vreți.
Nu contest ce ziceți. Doar că dumneavoastră vorbiți despre jurnaliști, care – mă rog, cel puțin teoretic – au o meserie reglementată, cu niște coduri deontologice (sau ceva de genul, că nici ei nu mai știu). Iar eu vorbesc despre profesioniștii în social media, care sunt cu totul altceva decât jurnaliștii.
Altfel, la nivel de mini-analiză a ce se întâmplă pe piața de comunicare în general, sunt de acord cu ce ziceți :)
Si, totusi, omul are dreptate. Ce ar fi trebuit sa faca? Sa intrebe Tarom-ul daca are voie sa posteze chestia asta pe fb? Sa se informeze daca le-a slujit un popa? Serios, CE sa intrebe?
Exact. Nu trebuia să facă nimic altceva decât a făcut. Să își spună părerea. Fără înjurături. Așa cum a făcut-o.
ce-mi mai plac mie profesionistii care se ataca atunci cand vezi doamne li se lezeaza imaginea poleita cu clisee si praf de pulbere. Dar sa se uite la cauze si la o solutie evident necesara nu ar face. Adica sa isi ceara scuze frumos si sa spuna ca vor remedia, ata, e sufient. Nu, trebuie sa atacam si sa facem caz ca sa nu se vada nicicum si sa sa ascundem sub pres realitatea care oricum e evidenta si bula se sparge mai devreme sau mai tarziu si mai urat.
Așa, la modul general, ai dreptate în ce zici. Numai că fiecare caz luat în parte s-ar putea să, vorba aia, egzite o excplicație :D