Exitus Adrian Georgescu este scris așa doar ca să îmi iasă mie bine acest articol în căutările de pe google :)) Chestii de astea tehnice, dă-le pace, nu insistăm. Iar la întrebarea ițită pe buzele voastre virtuale ”de ce ai vrea să faci asta?”, răspunsul este simplu: pentru că vreau să apar cât mai sus în căutările despre această carte. Ca să vadă cât mai multă lume că o recomand. Cu drag. Cu mult drag!

Am văzut din întâmplare că Adrian Georgescu își lansează o carte. Și am anunțat. Reacția distinsului autor a fost imediată și de o politețe desprinsă din paginile cronicarilor din vechime: ”măh, când te găsesc la birou, că vreau să vin să îți aduc Exitus, bulangiule care ești”. Bine, nu a zis chiar așa, desigur, dar sunt și o leacă de scriitoraș 2.0, așa că le mai înfloresc, să dea bine stilistic :D

Acuma, când vine vorba despre tovarăși pe care îi știu și care îmi aduc creațiile lor întru lecturare, există o singură variantă la mine: să le spun direct în buză cum mi s-a părut. Fără pretenții de exeget sau ceva (căci sunt mai departe de astfel de veleități decât este un pinguin imperial de o nefiltrată). Ci doar părerea mea de cititor de cărți, care chiar citește, fără număr, fără număr.

Unii se bășică după ce află că nu m-a dat pe spate (ca să o zic mai lejereanu…). Dar le trece, firește. Căci toate trec în viață. De cele mai multe ori aleg să nu scriu despre cărțile care nu mi-au spus nimic. Nu pentru că, vezi doamne, mi-ar fi târșeală să nu îi lezez autorului feng shuiul sau ceva. Ci pentru că nu văd rostul. Mie nu mi-a plăcut cartea, nu o pot recomanda, pe cale de consecință nu văd care ar fi gesheftul.

Cartea Exitus Adrian Georgescu apare pe acest blog, însă. Pentru că mi-a plăcut. Mult. Foarte mult. Bine, acum nu știu exact cât din această reacție la rândurile lui este cauzată de faptul că a fost o surpriză să citesc așa ceva din partea lui. Și nu mă refer la scriitura în sine, știam deja că stimabilul prestează corespunzător pe zona asta. Ci pentru că subiectul cărții, personajul său principal, ton of voiceul (dacă vreți) m-au lăsat cu gura căscată.

Nu vă zic absolut nimic despre ce este vorba în carte. Pentru că aș strica mult. Pentru că încă din primele pagini ai reacția de ”WTF?!”, una care te urmărește pe tot parcursul desfășurării ostilităților, pardon my French.

Vă recomand să nu vă lăsați netentați de cartea Exitus Adrian Georgescu. O să vă placă. Vă garantez. Citiți-o și după aia să veniți acilea la mine să îmi bateți obrazul. Slabe șanse, oricum :)