#CeCitescAcum (mă rog, abia ce am terminat-o, dar îmi place htagul ăsta, știți cum zic…) se intitulează ”Omul care a cucerit timpul” de Elan Mastai.
Un roman lovit cu pucul. În sensul nu doar că subiectul – călătoria în timp – oferă autorului ocazia prilejului să presteze niște discuții filosofico-fizico-antropologice asupra subiectului în cauză, dar umorul și auto-ironia sa sunt din categoria ”bine, boss, ia, ce mai știi?”.
O carte pe care o citești super lejer. ȘI care te face să zâmbești. Nu tot timpul. Ba uneori te face să te încrunți. În fine, ceva de genul.
Și, cu e datina la noi pe htagul ăsta, ia să vă dau niște crâmpeie de citate de fragmente din carte. Așa, să nu ziceți că nuș ce.
”Problema când cunoști oamenii prea bine e că toate cuvintele lor nu mai înseamnă nimic și tăcerile lor înseamnă totul”.
”Părerile de rău sunt o tranzacție. Dacă îți scoți tristețea la vânzare, nu o să mai valoreze nimic”.
”Când inventezi o tehnologie nouă, inventezi și accidentul acelei tehnologii. Când inventezi mașina, inventezi și accidentul de mașină. Când inventezi avionul, inventezi și accidentul de avion. Când inventezi fuziunea nucleară, inventezi și accidentul nuclear… Accidentul nu se aplică doar tehnologiei, se aplică și oamenilor. Fiecare persoană pe care o întâlnești înseamnă și accidentul acelei persoane în raport cu tine. Ce poate merge bine și ce poate merge rău. Nu există intimitate fără consecință”.
Atât. Continuați.