Domnul în vârstă cu părul lung și cărunt și cu un papion de ăla mai mare, gen old school, mi-a atras atenția de când am intrat în sală. Și mi s-a părut simpatic imediat de cum l-am văzut. Nu știam cine era în acel moment, dar totul din atitudinea sa transmitea eleganță, decență și acel ”ceva” care îți șoptea că este ”cineva” :)

La un moment dat, a fost invitat pe scena evenimentului ”Connecting for Good”, organizat de Fundația Vodafone România. Așa am aflat că îl cheamă Leon Dănăilă și că este academician, profesor și neurochirurg. Și a început să vorbească. Și o sală întreagă l-am ascultat într-o respectuoasă tăcere. Fascinați.

Leon Dănăilă este omul care a început în România operațiile neurochirurgicale realizate prin microscop, undeva prin 1979. ”Până atunci scoteam tumoarea cu degetul”, ne oferă domnia sa o lovitură a realității medicale de atunci. Citise prin revistele de specialitate pe care le făcea rost din străinătate (nu știm exact cum, presupun că era chiar complicat atunci în perioada comunistă) că medicii de dincolo ajunseseră, prin această tehnică modernă (atunci), la o rată de mortalitate de 4%. Ceea e era de neatins în România acelor ani. Și și-a dorit să ajungă și el la aceste rezultate.

”Am obținut o bursă Fullbright în New York. Am obținut-o, deși nu eram membru de partid”, spune domnul doctor. Doar că bursa era pe cercetare, iar domnia sa dorea ceva aplicat. ”Așa că m-am dus la medicul coordonator și i-am spus că eu vreau să mă întorc în România ca să operez, nu ca să fac cercetare, așa că l-am rugat să mă bage în operații. S-a supărat un pic, dar m-a ascultat. Așa că am ajuns să asist la operații cu microscopul”, zice. Mai mult, pentru că activitatea asta aplicată depășea bursa, profesorul care l-a luat ”sub aripă” a reușit să obțină bani pentru activitatea domnului Dănăilă de la… Primăria New Yorkului :)

Revenit în țară (nu l-am întrebat de ce nu a rămas acolo, probabil că s-ar fi uitat ciudat la mine, neînțelegând întrebarea…), a primit din partea autorităților o clădire dezafectată. ”Am cumpărat din banii mei masă de operație și materiale și am început să operez cu microscopul, așa cum am învățat în America”, spune. Așa a fost înființată prima secție de neurochirurgie vasculară din România.

De atunci, rezultatele doctorului Leon Dănăilă sunt uluitoare: peste 40.000 de pacienți, peste 3.500 de anevrisme cerebrale rezolvate prin operații cu microscopul și atingerea obiectivului inițial de 4%.

”Trebuie să iubești foarte mult oamenii. Și, dacă îi iubești, trebuie să le alini suferința”, ne emoționează domnul doctor, spunându-ne crezul său. De aceea a și făcut Facultatea de Psihologie, ca să poate să înțeleagă mai bine cum să comunice eficient cu pacientul aflat în suferință. Ne spune că este credincios. Doar că ”viața de pe acest pământ este reală, nu a venit nimeni să ne spună cum este viața de dincolo, așa că trebuie să ne ocupăm de oameni în această viață”.

Are și o nedumerire: ”Dacă la examenul auto ți se cere să dai un examen psihologic, la doctori de ce nu se cere același lucru?”.

Trage și niște săgeți împotriva unor chestiuni :) Spre exemplu, ne spune că a văzut recent ”la televizor” cum se zicea despre un doctor că a realizat o operație în premieră în România: ”Păi cum este asta? Eu făcusem până atunci peste 400 de operații de genul ăsta”.

Are un dinte împotriva politizării sistemului medical, ”deși la unele secții din unele spitale nu politica este de vină, ci prostia” :)) Ne povestește o întâmplare amuzantă cu un pacient ”nu foarte intelectual”, care a venit și i-a spus că ”domnul menajer zice că nu se poate face operația aia. I-am spus că se zice manager, nu menajer și că operația se poate face, i-o fac eu!”.

Pe final de intervenție, domnul doctor Leon Dănăilă ne-a oferit un moment savuros. Pentru că la întrebarea ”la câte creiere ați operat, ați văzut și minți odihnite?”, domnia sa a avut câteva clipe de uluială controlată, dacă pot să îi zic așa, după care l-a rugat pe moderator să îi repete întrebarea, iar răspunsul a fost excelent: ”toate creierele sunt la fel, să știți…” :))

Cele 20 de minute în care l-am ascultat pe fabulosul domn doctor Leon Dănăilă m-au marcat un pic. Și m-au făcut să mă gândesc – cumva paradoxal, dacă vreți – la ce înseamnă niște oameni care trăiesc în prezent, dar se uită în viitor. Pentru că revoluția tehnologică pe care a adus-o domnia sa în România, într-o perioadă în care operațiile cu microscop erau de domeniul Star Trek, a salvat vieți și a schimbat destine. Adică exact ce se întâmplă cu o tehnologie folosită cu cap, implementată cât mai repede și cu știința aferentă, într-o lume care are nevoie disperată de așa ceva.

Și când zic nevoie disperată, vă dau ca exemplu ce ne-a spus Alexandru Popa, de la Asociația Inima Copiilor, care împreună cu Fundația Vodafone România au dotat secția de neonatologie de la Spitalul Marie Curie din București (oh, încă îmi aduc aminte de cea mai grea filmare din viața mea…) cu aparatură modernă. ”Așa am ajuns să avem primul caz de pacient cu sindrom de intestin subțire care nu doar că a supraviețuit – ceea ce nu se întâmpla până acum în România -, dar care are șanse 100% de a duce o viață normală”, ne emoționează Alexandru.

Despre asta este vorba. Asta este ceea ce fac cei de la Fundația Vodafone România, care merită tot respectul nostru. Pe al meu l-au câștigat garantat. Și le mulțumesc din suflet că fac ce fac.

Am scris în repetate rânduri despre ce se întâmplă cu fondurile pe care această Fundație le alocă unor proiecte. Splendide, toate!

V-am spus despre excelenta aplicație ”Leul curajos”, realizată împreună cu grozavii de la Asociația Little People, o aplicație specială pentru copiii suferinzi de cancer.

V-am spus despre implementarea sistemului de avertizare pentru nevăzători pe mijloacele de transport în comun din București, o premieră mondială.

V-am spus despre platforma de screening este la dispoziția părinților din România pentru a identifica un potential risc de tulburare din spectrul autist la copiii lor.

V-am spus despre excelenta idee ”Telefonul Vârstnicului”.

V-am spus despre premiera de la Spitalul Marie Curie, realizată cu aparatura susținută de Fundație.

V-am spus despre Instant Network Mini, un dispozitiv portabil de tip „rețea în rucsac”, menit să ajute la refacerea comunicațiilor din zona afectată de cutremur.

V-am spus despre implicarea lor în Special Olympics.

V-am spus despre progamul lor de investiții în zonele rurale (unul splendid, pe care tare mult aș vrea să îl detaliez!).

V-am spus despre renovarea celor 8 centre de transfuzie din țară.

V-am spus despre prima harta interactiva a serviciilor medicale, de stat si private, din tara si strainatate, care faciliteaza accesul utilizatorilor la informatii privind spitale, clinici, centre si alte organizatii dedicate acestei patologii..

V-am spus despre programul ”Voluntar de profesie”.

V-am spus despre multe din proiectele finanțate de Fundația Vodafone România. Dar v-am spus despre puține față de câte sunt. Iar pentru aceste ”multe” zic din nou: Respect!