Dragilor,

Vă spun direct, ca să nu o mai dăm pe după gard, mă știți doar: dacă o să vi se ofere ocazia de a ajunge vreodată în Bangkok, să profitați de ea. Căci este o experiență într-un mare fel. Să nu înțelegeți că o dau pe aspiraționale de alea cum că e de foioioi orașul sau ceva, căci nu este cazul. Pentru că Bangkok, la fel ca orice metropolă, are și părți bune (unele chiar foarte bune), dar și rele. Dar amestecul ăsta, în doze pe care doar Bangkokul le știe cu adevărat, face întâlnirea cu acest oraș foarte interesantă. Pentru că, una peste alta, feelingul pe care ți-l lasă această metropolă este unul de mix foarte atractiv. Cumva o sinteză perfectă a Thailandei :) Apropo, să vă uitați pe secțiunea #PrinThailandaMea ca să fiți la curent cu isprăvile noastre pe aici.

Din păcate, am stat doar o zi în Bangkok, un fel de pit stop între ceea ce am pățit în Hua Hin și ceea ce o să pățim în Loei. Din fericire, după incursiunea în Loei, o să ne întoarcem în Capitală o să stăm încă două zile. Prilej pentru a mă împrieteni și mai tare cu orașul și de a-l cunoaște mai bine.

Bangkok are vreo 12 milioane de locuitori. Din care 7 milioane sunt cu buletin, cum s-ar zice, iar 5 milioane sunt pe acolo cu tot felul de treburi. Iar asta se vede. Pentru că un asemenea trafic rar vezi (și eu, naivul, credeam că traficul din prima zi a fost belea…). Dar, spre deosebire de București, ca să iau un exemplu mai cunoscut, în traficul ăsta infernal vezi că cel puțin jumătate din mașini sunt taxiuri. Asta bașca tuk-tukurile, care se strecoară mai lesnicios prin trafic. O altă diferență majoră față de București sunt drumurile suspendate (aproape le-aș putea spune autostrăzi) care ușurează imens traficul, mai ales când vine vorba despre ceea ce am putea numi centură și accesul de pe inelele exterioare către centru.

Poate vi se pare ciudat ce vă spun aici – pentru că, nu-i așa, suntem europeni, nu ca thailandezii – dar la capitolul infrastructură rutieră organică, dacă îmi permiteți să spun așa, Bangkok bate la orice oră Bucureștiul. Asta apropo de clișeele cu care eu, român european, venisem în Thailanda și cu care, sunt sigur, și voi (mă rog, cei mai mulți dintre voi :D) sunteți inoculați.

Cel mai fain este să te plimbi prin Bangkok cu tuk-tukul (motocicletele alea cu coviltir, în esență). Pentru că e și inedit, dar și te aerisești fain, ca să o zic direct, plus că – iar aici mi se pare extrem de important, ca feeling în Thailanda – interacționezi în permanență cu oamenii din jur. Plus că este chiar ieftin, adică vreo 200 de bați (moneda thailandeză) cam mergi în orice parte a orașului. Și, repet, este o experiență faină, care merită trăită.

Evident că există și părți mult mai rele ca în București. Aici vorbim, din punctul meu de vedere, în primul rând de mizeria stradală. Așa, ca idee, Bangkok arată cum arăta Bucureștiul în urmă cu vreo 10 ani (ah, ce ușor uităm…). Doar că, este drept, vorbim totuși de cam 12 milioane de oameni în orașul ăsta în fiecare zi. Nu că e scuză sau ceva, ci o constatare. Un alt lucru care nu mi-a plăcut au fost oamenii străzii. Dar, mno, așa ceva nu îmi place by default, în orice oraș aș merge, așa că nici Bangkok nu face excepție. Este parte din mixul atractiv despre care vă spuneam.

Dar de departe cel mai nașpa lucru care ni s-a întâmplat în Bangkok a fost următorul: nu am putut cumpăra bere din magazin după 12 noaptea :)) Desigur, teoretic, legea care împiedică vânzarea băuturilor alcoolice între 11 și 14 și între 17 și 24 este menită să descurajeze consumul. Numai că – iar aici este alt paralelism beton cu ce se întâmplă la noi – legea este ocolită cu mare lejeritate, căci după ce am ieșit din magazinul de unde nu puteam cumpăra bere, am mers la o terasă (oarecum impropriu acest termen, sunt multe ”terase” de asta cu vreo 3 mese și cu un tuk-tuk în care se gătește) și am cumpărat fără probleme bere la sticlă, pe care să o bem la hotel :)) Dar și asta face parte din mixul atractiv despre care vă spuneam.

Dar de departe cel mai fain lucru care ni s-a întâmplat (ca să pun lucrurile în oglindă :D) a fost ploaia. Dap, o ploaie de aia sănătoasă, de curgea cu găleata, dar o ploaie caldă, faină, numai bună de distracție, adică exact ceea ce am făcut, firește :)) Căci am plecat de la restaurantul unde am mâncat în oraș și, după ce ne-am târguit cu doi ”driveri” de tuk-tuk (că ei nu vor să conducă pe ploaia asta, că așa și că pe dincolo), am comis fapta: ne-am plimbat cu tuk-tukul pe o ploaie torențială, care ne-a udat până la chiloțaidări, dar ne-am cam distrat (poze făcute de tovarășa Alina Gherghe) :D

Neee, v-am păcălit un pic! Nu faza cu ploaia a fost cel mai fain lucru în Bangkok, ci faza cu plimbatul prin oraș ca să vedem cum se împroașcă lumea cu apă pe stradă. Dap, nu e la mișto, căci exact asta se întâmplă în perioada Songkran, Anul Nou Thailandez, când toată lumea are ba o găletușă, ba un pistol cu apă, ba un ”lansator de grenade” pentru apă, ba chiar, dacă te duci mai aproape pe lângă baruri, puburi sau restaurante te poți trezi cu ditai furtunul cu apă pus pe tine sau, după caz, cu niște găleți corespunzătoare de apă turnate peste tine.

Evident că eram avertizați că așa va fi (de fapt, ne bazam pe asta!) așa că ne-am dus îmbrăcați lejer și cu telefonul protejat într-o husă specială, căci, vorba aia, ar fi fost o ”donație” mult prea mare un iPhone 6 pentru sărbătoarea Songkranului :)) Nu știu unde mai puteți vedea o astfel de nebunie. În plină stradă, oriunde în oraș (de fapt, oriunde în Thailanda,) în perioada Songkranului te poți aștepta să fii stropit, udat, făcut leoarcă. Este așa un feeling simpatic, vă jur :D

Iar noapte, după ce se lasă bine seara, în zonele turistice cu terase, puburi, restaurante, saloane de masaj și alte chestii atractive specific thailandeze (pentru unii, dacă înțelegeți ce vreau să zic :D), se declanșează jihadul: sute de oameni, care mai de care cu tot felul de ustensile, dispozitive, gadgeturi :)) de stropit se atacă unii pe alții, indiferent de vârstă, de locul de unde vine, este o democrație totală, bazată pe un singur drept fundamental: dreptul de a stropi și de a fi stropit!

Am surprins un pic o fază e bătălie între două generații și între două continente, ca să zic așa, după cum puteți vedea în filmul de mai jos. Cu mențiunea că ”prefațez” acest film cu o poză, care reprezintă momentul când, imediat după ce am terminat filmarea cu pricina, am fost luat la țintă de o gașcă dintr-un tuk-tuk și făcut leoarcă, te pup coane, pe picătură :D

Ar mai trebui spus, așa, ca să înțelegeți ce greu am dus-o :D, că am stat la Dream Hotel, undeva prin centrul orașului, unde – vai săracii de noi… – aveam piscină la ultimul etaj, așa că ne-am sacrificat să prestăm acolo, ce să facem și noi :)) Să vedeți voi ce frumos a fost când ploua peste oraș, dar pe noi ne cam durea la trișcă pentru că eram în piscină, cu berea în mână… :))

Vă dau și niște poze cu cât de frumos este acest hotel. Cu mențiunea că nu sunt făcute de mine, ci le-am primit de la echipa de comunicare a hotelului, care ne-a oferit, de altfel, foarte profi un kit de informații despre hotel făcut brici.

Mi-a plăcut la modul corespunzător prima mea zi de Bangkok. Și abia aștept să mă întorc, după cum v-am spus, peste două zile, ca să mă împrietenesc și mai tare cu orașul. După care, desigur, revin cu alte povești. Căci îmi pare că vă cam plac, dreaqu de simpatici :D

PS Majoritatea pozelor sunt făcute cu un Canon 100 D, alternând două obiective: cel de 55-250 și cel de 10-18 (apropo, dați un ochi pe promoția Canon!).