Dragilor,

Sper că veți găsi putere în coraconul vostru să mă iertați în zilele următoare, când voi pune acilea, pe acest prea-frumos blog, niște rânduri despre ce mi se întâmplă (dar și ce fac eu altora :D) în expediția #PrinThailandaMea. Căci, până pe 22 aprilie, o ard prin această prea-frmoasă țară, alături de distinșii (și nu prea :D) Ana Morodan, Alina Gherghe, Irina Popescu (știți voi, câștigătoarea concursului organizat de Băneasa Shopping City), Cosmin Tudoran și Cristian Vasile. O să fie greu. Și pentru mine, dar și pentru voi. Dar o să înfrângem împreună! :))

Azi vă raportez cum a decurs prima zi de Thailanda. Așa, pe scurt, căci nu sunt multe de raportat, în special pentru că am ajuns obosiți după un zbor de vreo 15 ore în total și încă vreo 5 de mers cu microbuzul de la Bangkok în Hua Hin. Dar să începem cu începutul.

Am zburat de la București la Viena cu Austrian Airways. Zbor lejer, de o oră și un pic, abia ce am apucat să ne hlizim un pic și să ne speriem unii pe alții de zborul care urmează, ăla lung, până la Bangkok. Am avut parte și de o surpriză: a venit stewardesa la noi, cei 6 membri ai expediției, și ne-a oferit niște meniuri de mare angajament. Așa, ca idee, va spun că eu am mâncat somon tartar… :D

Încă nu ne-am dumirit dacă era din partea organizatorilor excursiei sau așa era modelul la Austrian Airways având în vedere că tot cu ei urma să zburăm spre Bangkok, dar nu am fost pretențioși, am acceptat cu mare drag să degustăm :)

Ajunși pe Aeroportul din Viena, am făcut ce face orice blogger sau instagramist (în cazul Irinei), adică am căutat net. Ca să ne dăm pe el, ceea ce în limbajul nostru înseamnă muncă :)) Desigur, am avut și fini intelectuali, care țineau o carte în mână doar așa, de poză, doar nu credeți că s-a și apucat să o citească =)) În plus, ca să vedeți profunzimea de dezbatere a grupului, unul din subiectele abordate a fost perenitatea ontologică a papucilor lui Tudoran =))

Eu, evident, am adâncit profunzimea discuțiilor, realizând această poză care, sunt sigur, va rezista peste veacuri…

A urmat zborul de la Viena la Bangkok. Într-un avion de ăla mare (nu îmi cereți să îi zic pe numele de botez, că tot uit). Multe nu am a vă raporta din acest zbor, căci l-am prins chiar noaptea, așa că am încercat, care mai de care să ațipim, să ne uităm la un film, să ascultăm o muzică, doar să treacă mai repede timpul. Aș menționa doar că am primit în timpul zborului niște formulare pe care trebuia să le completăm, căci fără de ele nu puteam intra în Thailanda. Nu ceva stufos, câteva câmpuri cu nume, pașaport, alea, alea.

Ajunși în Aeroportul din Bangkok, am avut un prim mic șoc termic atunci când am ieșit din avion și o pală de aia călduroară de aer ne-a lovit freza. Și nici măcar nu eram în aer liber, ci în burduful care făcea trecerea de la avion la aeroport… Mă și gândeam că o să încep să mă topesc p-acilea. Dar numai cu spaima am rămas. Căci în Thailanda în această perioada este cald, dar un cald ok, fără să te întinzi pe jos sau ceva.

În timp ce ne-am așteptat frumoasele noastre valize primite de la Valigeria.ro (serios sunt frumoase, mai ales când se adună așa în grup, cum am fost noi), am intrat până la baie. Inițial am crezut că am intrat într-o toaletă pentru copii, pentru că pișoarele erau cu centimetri buni mai jos decât ce știam noi din zona europeană. Da, știu, o informație care nu vă ajută cu nimic, dar io tot am vrut să v-o dau :D

Foto: Cristian Vasile

Și, dacă până acum v-am arătat poze făcute de je exclusiv cu iPhonele din dotare, din acest moment o să vedeți poze făcute cu Canon, cu obiectivul 55-250, pe care, de altfel, îl puteți găsi acum la promoție, dacă vă tentează chestiunea. Pozele sunt needitate, fix așa cum le-am făcut, deci aveți puțină compasiune dacă nu vi se par nuș cât de faine, căci nu aparatul e de vină, ci eu, să fim clar înțeleși :))

După ce ne-am întâlnit cu ghidul nostru (încă nu ne-am împrietenit, urmează să ne întoarcem mâine în Bangkok să bem și noi o bere cu el, ca băieții), ne-a și pus pe microbuz. Căci destinația noastră următoare și locul de ședere pentru două zile a fost stațiunea Hua Hin. La vreo 200 km distanță de Bangkok. Teoretic, un drum de vreo 3 ore. Practic, având în vedere că și la ei lumea se pregătește de sărbătoare – Anul Nou Thailandez -, am făcut vreo 5 ore. Într-un trafic ce părea la început ok, dar după care am avut moment în care am mers bară la bară. Pe autostradă. Mno…

Așa, ca primă impresie despre ceea ce putem spune generic trafic în Thailanda, am mai multe impresii :)) Evident, volanul este pe dreapta, ceea ce, deși nu tu conduci, ca șofer îți creează o oareșce indispoziție. Apoi parcul auto este mult mai modern decât am crezut eu, român de România și european de foioioi, că o să fie. Serios, nu prea vezi cașcarabete de alea vechi și răpciugănite. Adică sunt mai multe decât vezi la noi, de exemplu, dar nu ele sunt regula. Chiar a trebuit să mă binoclez atent ca să prind câteva de alea încărcate până la refuz, adică nu asta e regula în Thailanda, nici pe departe.

Regulile de circulație sunt respectat aproximativ. Adică nu prea îi vezi pe mulți să semnalizeze schimbarea de direcție, banda 1 merge uneori mai repede decât banda 3, scuteriștii și motocicliștii nu au nici o treabă cu căștile (am văzut doi tineri pe o motocicletă care mergeau mai repede decât noi; noi aveam 120 kmh), adică e un mic haos din punctul ăsta de vedere. Doar că totul este atât de normal și se întâmplă atât de firesc încât te obișnuiești foarte repede și intri în program, ca să zic așa :)

Am făcut o oprire pe drumul către Hua Hin, într-un fel de piață mare, care avea și KFC, din care, ca să începem să intrăm în bucătăria thailandeză, cum ar veni, am gustat niște șorici de porc prăjit foarte bine, sub formă de chipsuri, fel de mâncare ce m-a omorât de cât de bun era. Iar, ca desert, am gustat cel mai bun mango din viața mea. Ever. Am căutat și niște bere pe la magazinele de acolo, dar nu era nicăieri. Ceea ce mi-a indus o ușoară stare de panică, mă înțelegeți. Chiar le-am spus băieților cu care eram ”măh, dacă nu găsesc bere repede, începe să nu prea îmi placă Thailanda asta!”. Din fericire, Tudoran i-a spus șoferului nostru (mai mult din semne decât din grai, căci stimabilul driver avea treabă cu engleza cam cum am eu treabă cu thailandeza :D) că ne este cam sete, așa că am oprit la un supermarket un pic mai încolo și am degustat vreo 4 tipuri de bere (povestea cu berile thailandeze o să urmeze pe blogdebere.ro) până ce am ajuns la hotelul Amari, din Hua Hin, un hotel foarte fain, cu servicii pe măsură.

Eram rupți după ce am stat pe drumuri vreo 20 de ore, dar noi trei băieții am zis că nu se face să nu dăm o tură prin oraș, ca să simțim pulsul local, ca să zic așa, drept pentru care am ieșit pe strasse. Și bine am făcut. Căci am nimerit în plină avanpremieră a Festivalului Songkran. Vă spun pe scurt și direct: modul în care era organizat târgul din Hua Hin, cu mâncare de o diversitate uluitoare, cu artizanat și cu piese de teatru și concerte a bătut orice am văzut la nivelul ăsta de eveniment mare și divers din România.

Nu plăteai cu bani direct, ci cu niște bonuri valorice de la 50 la 5 bați (asta este moneda lor), iar prețurile erau, firește, 5 și multiplu de 5. Eu am cumpărat bonuri de 500 bați, adică puțin peste 50 de lei la noi. Căci, mi-am zis în gândul meu, chiar vreau să încerc mai multe feluri de mâncare și să bag și niște beri. Eroare. Căci cu cei 500 de bați poți lejer să mănânci 3 zile aici :)) Spre exemplu, am dat 65 de bați pe un vas de 1 litru sau ceva de ciorbă excelentă. Sau 95 bați pe o porție de creveți excelent făcuți. Iar berea la draft este 65 de bați. Despre mâncare o să revin clar aici pe blog. De mai multe ori. Căci aveau dreptate toți cei care mi-au spus că o să mă îndrăgostesc de bucătăria thailandeză, deja simt că mă ia pe la coracon :D

Așa, de culoare, vă dau filmul de mai jos. Cu un băiat de vreo 8, 9 ani care face ce face cu niște sticle de bere, de atrage turiștii lejer. Menționez că nu lipește sticlele alea sau ceva, ci folosește doar greutatea lor ca să le țină în balans.

Cam asta a fost prima mea zi de #PrinThailandaMea, dragilor. Stați aproape că mai vine băiatu cu alte povești. Să fiți iubiți și să ne vedem cu bine!

#insthailand este un trip organizat împreună cu T.A.T Balkans și Băneasa Shopping City. Packed by Valigeria.ro.