Aşa, ca punere în context, în urmă cu vreo 3 ani, discutam cu Anca Florea de la Teatrul Masca şi, din vorbă în vorbă, am pus-o de prima ediţie din ceea ce a devenit o tradiţie (deşi atunci jur că nu credeam că cei de la Masca o să fie atât de consecvenţi!), adică Ziua Bloggerilor, un spectacol exclusiv pentru bloggeri. Tare mi-a plăcut de ei că s-au gândit la aşa ceva. Şi îmi place în continuare :)

Zilele trecute am participat din nou la Ziua Bloggerilor. Şi am văzut „Vicleniile lui Scapino„, un spectacol despre care am a vă spune doar atât: mare păcat comiteţi dacă nu vă rupeţi două ore din timpul vostru şi nu mergeţi să îl vedeţi… Căci o să vă refrişeze (pardon my French) corespunzător acest spectacol, după care o să vă vină din nou pofta de viaţă. Căci nu o să vedeţi dezbateri filosofice (deşi, dacă stăm la o bere şi discutăm tipologiile…), ci o să vă lovească un plin catharsis, care o să vă smulgă, timp de o oră şi un pic din tumultul care este viaţa voastră şi o să vă relaxeze. Iar asta, dragilor, este mare, mare lucru :)

De ce m-am întrista un pic? Păi vedeţi mai jos ce am zis, în filmuleţul realizat de stimabilii de la Redacţia 4FUN. În care îmi fac autocritica. Dar o autocritică în care, sunt sigur, o să vă regăsiţi mulţi dintre voi.

În rest, a început stagiunea. Şi, pentru nici o autocritică nu e cu finalizare (:D) dacă nu există şi urmări, îmi propun să mai văd două spectacole de la Masca şi să nu mai aştept Ziua Bloggerilor de anul viitor (căci va mai fi una, sunt sigur!) ca să ajung acolo…