În Oraşul Minunilor, o umbrelă poate adăposti doi oameni

Trăiesc în Bucureşti de 20 de ani. De fiecare dată când cineva zice „pfoai, ce de rahat e Bucureştiul!” îi dau dreptate. Nu am cum să nu îi dau dreptate. Dar de fiecare dată când cineva zice „pfoai, ce frumos e Bucureştiul ăsta!” îi dau dreptate. Pentru că nu am cum să nu îi dau dreptate.

Dintre toate oraşele din ţara asta a noastră, Bucureştiul cred că poate fi folosit cel mai bine pentru a ilustra parabola (mă rog, e mult spus, dar aţi înţeles voi) cu jumătatea plină şi jumătatea goală a paharului. Pentru că Bucureştiul are o imensă jumătate goală, aşa cum are şi o imensă jumătate plină. Depinde la ce ne uităm. Căci timp şi suflet de amândouă jumătăţile nu avem.

Eu unul aleg, nu doar în cazul Bucureştiului, să mă uit la jumătatea plină. Pentru că – dacă permiteţi unui acerb băutor de bere comparaţia – doar din jumătatea plină se poate bea, la aia goală te poţi doar uita cu nostalgie la ce a fost şi, în rare cazuri, cu speranţă şi optimism că va mai fi.

Acestea fiind spuse, salut iniţiativa Oraşul Minunilor. Deşi cred că e un pic exagerată faza cu „minunile”. Dar, pe de altă parte, prefer oricând pe cineva care vede minuni în lucruri frumoase decât pe cineva care nu vede nimic nici măcar într-o minune :)

Vedeţi pe site şi pe pagina de facebook despre ce este vorba. Sintetizat la maximum, faza sună cam aşa:

Incepem prin a arata locuri frumoase din jurul tau, daca stii un loc minunat anunta-ne pe adresa om at orasulminunilor.ro , vom lasa acolo semnul Orasului Minunilor – As-ul de Pica – si le vom spune ca au fost recunoscuti pentru lucrurile frumoase pe care le fac.

Palatul-CEC

Un comentariu la “În Oraşul Minunilor, o umbrelă poate adăposti doi oameni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: