Cei care mă ştiţi mai bine ştiţi deja că am o febleţe pentru Mediaş. Un oraş pe care l-am descoperit cu teribilă plăcere şi pe care l-am ales când am organizat Cupa Bloggerilor. Un oraş cu oameni minunaţi, care te primesc cu braţele deschis şi de unde pleci cu părere de rău şi şoptindu-ţi în barbă că trebuie să revii :) Am fost de mai multe ori la Mediaş şi mai vreau să ajung. Cât de repede!

În peregrinările mele pe acolo am cunoscut mare parte din blogosfera medieşeană, un foarte puternică. Mircea Hodârnău este unul din bloggerii care ţin steagul sus #cumarveni în zonă :)) Apropo, una din cele mai simpatice amintiri cu el a fost când, alături de Make, am cântat compoziţia mea proprie şi personală „Balada spammerului” în emisiune la Mircea :)) Plus alte amintiri simpatice cu un om de mare comitet, aşa cum este Mircea.

M-a surprins atunci când mi-a spus că o să scoată o carte? Nope. Căci, la cât de universal este, părea pasul normal. Ce m-a surprins, totuşi, a fost că nu a scos o carte de poezii sau beletristică (nu că aş avea ceva cu genurile astea, fireşte), ci una de documentare serioasă. Căci „Mediaşul radiofonic” este mustind de documentare, ca să zic aşa. Lucru pentru care îl felicit pe Mircea din tot coraconul meu de autor :)

În weekendul care tocmai ce şi-a dat obştescul sfârşit, am luat cartea coordonată de Mircea (căci aşa este corect să spunem) cu gândul să o răsfoiesc şi eu niţel. Nu de alta, dar mă gândeam că nu o să am io cine ştie ce chei de interpretare şi nici o înţelegere masivă a chestiunilor locale din paginile cu pricina. Numai că, de la răsfoit, am ajuns să o citesc. Pentru că te prinde. Rău.

În primul rând te prinde curiozitatea pentru ce a însemnat într-o comunitate relativ mică istoria radioului. Iar incursiunile pe care Mircea şi intervievaţii săi le fac începând de la staţiile de amplificare până la relaţia cu BBC şi ajungând în timpurile noastre sunt extrem de interesante.

Apoi, repet, documentarea este foarte bine făcută. Iar eu sunt fan de documentare. Motivul principal fiind ciuda că nu apuc mereu să o fac şi eu aşa cum îmi doresc pentru ce scriu sau pentru proiectele mele…

Merită citite interviurile cu oamenii care, în decursul timpului, au fost implicaţi în radioul medieşean. Ocazie cu  care îţi dai seama că foarte mult suflet s-a pus în această istorie :)

Felicitări, Mircea, pentru o carte care m-a impresionat. Pe mine, cel care am treabă cu Mediaşul doar că mai trec din când în când pe la voi. Aşa că mare lucru ai realizat, stimabile, parol :)

PS Profit de ocazie să mulţumesc bloggerilor care au dat o mână de ajutor la promovarea cărţii, în cadrul campaniei derulate prin Blogal Initiative.