Decorul sugerează că personajele sunt undeva la iarbă verde. Nişte tufişuri netunse de multă vreme vegetează în stânga scenei. Un generator pe motorină duduie uşor (e de ăla modern, nu face mult zgomot). Din el pornesc aproximativ 542315 de cabluri către laptopurile, telefoanele şi tabletele afalte la încărcat.

Pietricel (vizibil nervoasă, gesticulând acerb): Recunosc că mi s-a părut că erau uşor spălaţi pe creier. Aşa mi s-a părut, are rost să spun că nu?

Nebuloasa (trăgând alene dintr-o ţigară şi prăbuşită agale pe un şezlong): Tu, fată, când o să înţelegi că îi învaţă pe tinerii noştri cum să fie fericiţi cu ceea ce fac şi ceea ce întâlnesc în jur şi că le arată cât e de important să cunoască lucrurile bune o să fie bine. Şi pentru tine, şi pentru noi. Până atunci discutăm discuţii.

Hoinaru (curâţându-şi cu grijă o pată imaginară de pe tricoul cu Liverpool): Fetele, ne certăm şi noi mai cu talent? Că mă uit la voi şi zici că văd o partidă cu Newcastle. La care chiar nu are rost să promit că voi încerca să iau cât mai mulţi oameni cu mine.

Ligia (apare brusc în scenă, cu un colac gen raţă în jurul taliei): Ce faceţi, măh, aici? Mă uit la voi şi aşa îmi aduc aminte de sentimentul ăla de vacanţă de vară pe care-l simţeam când eram copil, să mi se spargă colacul de nu. (Şi iese fluturând pleata).

Ruxa (uitându-se mirată către ceilalţi): Ce a fost, frate, asta? Ehe, aşa se întâmplă când oferi înainte să primeşti. Hai că m-am enervat, mă duc să bag nişte poze pe blog.

Auraş (apărând de după un tufiş, cu ochii mijiţi): Ce-i scandalul ăsta? Nu poate omul să tragă un somn în linişte. Hait, că mi s-a făcut poftă de nişte papanaşi!

Lucian (cu căştile pe urechi, dă din cap precum Steve Wonder şi zice ca pentru el): Ăştia cred că eu ascult muzică de Colibri, dar ce ştiu ei…

Chinezu (se aude vocea lui undeva în difuzoare): Dreaqu de simpatici, care sunteţi!

(va urma. sau nu)