Sunt un om care se cunoaşte îndeajuns de bine ca să practice o aroganţă temperată, calculată şi asumată. Îmi ştiu calităţile (dap, sunt foarte bun în multe din cele pe care le prestez), dar şi defectele (puţine şi, în larga curgere a timpului, irelevante). Doar că există anumiţi oameni în faţa cărora întreaga-mi aroganţă se topeşte instant şi în faţa cărora vă invit, din nou, să ne ridicăm în picioare şi să le mulţumim pentru că există. Cu deosebit respect.

Şi cu ruşine. Da, cu ruşine. Pentru că ne aducem aminte de astfel de oameni doar din când în când, mult prea puţin şi mult prea rar. Pentru că nu reuşim să înţelegem că faptul că noi nu suntem în stare să facem ce fac ei nu înseamnă că trebuie să întoarcem, stânjeniţi de neputinţa noastră, capul în cealaltă parte şi să ne prefacem că nu îi vedem. Pentru că, de fiecare dată când alegem să nu vrem să ştim că astfel de oameni există, ne ucidem câte o bucăţică mică din sufletul nostru.

Ceea ce fac tinerii studenţi la medicină din excepţionala iniţiativă Împreună pentru Sănătatea Rurală este splendid. Hai să vă dau, din nou, ce mi-a spus Cristina Niţă, unul din aceşti tineri. Şi iar mă emoţionez. Ia ascultaţi aici ce spune: “visul nostru este să ajungem în satele cu totul uitate de lume, acolo unde o consultaţie de bază poate salva viaţa“. Acesta este visul lor. Splendid! Respect!

Tradus şi simplificat: 12 studenţi pornesc într-o caravană prin satele româneşti şi oferă consultaţii gratuite în cadrul unui “spital ambulant”. Adică îşi pun la bătaie benevol resursele de timp, cunoştinţe şi de bani chiar pentru a-i ajuta pe oamenii din mediul rural. Asta în loc să facă altceva, orice altceva. Spendid! Respect!

Ultima dată au fost în comuna Dobroteşti din Teleorman. În weekendul 8-9 iunie o să fie prezenţi în comuna Melineşti din judeţul Dolj. Dacă sunteţi din judeţ sau dacă ştiţi pe cineva prin zonă, aş aprecia foarte tare dacă aţi anunţa şi voi acţiunea. Sau, dacă vreţi, doar să îi salutaţi pe aceşti oameni minunaţi care fac ceea ce fac. Măcar atât să facem pentru ei, să ne arătăm aprecierea. În weekendul 29-30 iunie o să ajungă în Galaţi, nu se ştie încă unde, dar o să revin să anunţ aici pe blog.

Am rugat-o pe Cristina să îi întrebe pe câţiva din medicii participanţi la acţiune cum li s-a părut. Ca să pot să le pun vorbele aici pe blog. Cu mult respect şi cu multă consideraţie. Pentru că sunt nişte oameni minunaţi! Vedeţi mai jos declaraţiile lor. Menţionez că am folosit pozele de aici, de pa pagina de facebook a iniţiativei.

Beleuzu Vlad, anul 5
Doctorii si rezidentii merita aplauze pentru faptul ca si-au rupt din timpul lor pentru a participa la aceasta actiune. Cat despre studenti, sunt sigur ca toti am invatat mult mai multe decat ne asteptam. Este un program util, ce te face sa iti intelegi capacitatea si limitele, lacunele si ariile de interes. Este o autoevaluare necesara, ce depaseste cu mult orice examen si pregateste studentul pentru lucrul cu oamenii. Sper ca acest program va lua amploare, deoarece ajuta enorm in training-ul studentilor. De regula nu laud actiuni de voluntariat, deoarece sunt convins ca multe dintre acestea exista doar pentru a mai ocupa o liniuta pe cv-ul unora, neaducand nici un beneficiu studentului sau societatii in general. Acest program insa este unul ce trebuie sustinut si hranit, deoarece beneficiile sunt reale, pentru toate partile: studenti, doctori, pacienti.

Ciprian Visan, anul 4
Am îmbinat în cel mai plăcut mod „utilul cu plăcutul”, dar totodată am îmbinat și ideea de bază pentru care mulți dintre noi am dat la medicină, și anume ideea de a ajuta oameni care chiar au nevoie de noi! Pe lângă surpriza pe care am avut-o atunci când am văzut câți suntem și cât de mulți medici specialiști și rezidenți doritori sunt, am fost impresionat să văd că în final chiar putem spune că am făcut treabă, și una chiar foarte bună! Și pe lângă chestia asta, pentru mine a fost și o bună parte didactică și lecții în toată splendoarea lor, de medicină! Cu alte cuvinte, au fost 2 zile care au făcut la un loc cât 2 luni de stagii!

Frantu Madalina, anul 5
Sambata am stat o jumatate de zi la ecografie. Doamnele doctor au fost minunate, mi-au explicat si chiar am vazut niste lucruri. Au avut atat de multa rabdare si nu se ridicau pana nu au vazut toti pacientii. Si asta e valabil si pentru restul medicilor. Cealalta jumatate si duminica, am fost la examen clinic. Multi oameni saraci, ce nu mergeau la medic, iar daca mergeau nu aveau bani sa isi cumpere medicamente. Majoritatea aveau probleme cardiace, articulare, oftalmologice si renale. Trebuie sa spun ca am fost placut surprinsa cand la restaurant au venit un grup de fete si un singur baiat, ce au cantat, atat din voce cat si fluier. A fost o placere sa ii vezi si sa ii asculti. Iar la sfarsit ne-au dat si cate o felicitare cu un mesaj. Se vede ca muncisera destul de mult la confectionarea lor.

Andrada Stan, anul 4
In acest weekend mi-am dat seama de un lucru, acela ca desi cu o floare nu se face primavara, noi impreuna am avut un buchet mare, plin, motivat si frumos! In ceea ce priveste caracterul didactic al editiei, eu am stat in ambele zile la examen obiectiv, unde cu fiecare pacient in parte am invatat ca intrebarile sunt importante, ca daca stii cum sa le pui si ce sa iei din raspuns, mai mult de jumatate de drum este parcursa. Am realizat ca oamenii au nevoie de „un halat alb” sa le spuna ce sa faca sau ce sa nu mai faca, ca sa poata pleca acasa mai linistiti.

Doamna doctor Angela Popescu, medic de familie in comuna Scrioastea (comuna vecina cu Dobrotesti)
Impresiile mele legate de actiunea de la Dobrotesti sunt in general bune, eu sunt subiectiva de 2 ori: odata ca s-a desfasurat in satul meu natal si m-am bucurat ca am deschis poarta pentru voi sa organizati actiunea, si a 2-a oara ca am participat ca voluntar si am fost implicata impreuna cu Cristi (fiul dansei care este la medicina in anul 2, nota Cristinei).  As fi vrut sa fie mai multe specialitati (ORL, Reumatologie, endocrinologie, psihiatrie) sa fie mai ampla examinarea, dar asta ar fi insemnat sa dureze foarte mult pentru o persoana de la intrare pana la iesire, sau un triaj foarte atent la examenul clinic, poate niste chestionare pentru anxietate, sau MMSE grila SCORE. Pentru mine a fost mai lejer ca au fost 2 ecografe, am lucrat sub presiunea timpului alta data, cand am fost singura. Iar faptul ca l-ati acceptat pe Cristi desi e doar anul 2 a fost o mare bucurie, inteleg ca mi-ati facut o favoare si va multumesc! Sincer pentru mine a fost unul dintre momentele mele bune! In general cred ca a fost o treaba reusita!

Aşa, pe final de postare, căci de scris voi mai scrie despre aceşti oameni aici pe blog, nu e nicidecum finalul, vă invit să îi autaţi să răspândească acest „virus” mai departe. Să spuneţi lumii despre ei. Ca să audă şi alţi medici şi să se implice şi ei. Vă mulţumesc.