Dacă anul trecut așteptam nerăbdătoare spectacolul polonezilor ce s-a ținut la TNRS în cadrul FITS, căci știam din nume cât de excentric va fi, piesa Dumnezeul Nijinski, cu ușoare tente draconice, nu m-a dezamăgit.

Anul acesta, prestația polonezilor, bineînțeles, de la o altă companie, a fost comparabilă cu un spectacol de teatru de păpuși strict pentru copii, deși, parcă și cei mai mici dintre noi așteaptă o poveste, căci prea multă culoare ajunge să plictisească. Totuși, să nu uităm că se prezintă a fi teatru grotesc de păpuși.

Așadaaaar:

“Omagiul lui Chagall” s-a jucat în a treia seară de FITS la TNRS, eu am primit un loc în primul rând, lângă un domn din Japonia care dormea în dreapta-mi și o gagică foarte entuziasmată, cu pix și carnețel, în stânga. Parcă am simțit de la început că o să empatizez cu cel ce-mi sforăie-n ureche. Aflat-am la final că n-am fost singura care a ațipit, unii s-au odihnit chiar bine, alții doar au privit. La FITS, oboseala ți se instalează prematur în vene și depinde de intuiția ta hoinărind prin program, dacă reușești să o alungi cu spectacole potrivite. Unii mai dau greș.

O piesă de teatru care nu spune o poveste, nu mertiă atenție și poate nici prea multe rânduri, aș zice. Totuși, n-aș arunca cu venin fără să-mi explic poziția. Spectacolul a fost încărcat de culoare și descărcat de simboluri (viață, moarte și alte trecer & tragisme). Cu un vizual foarte puternic, proaspăt scoasă parcă din mâna unui artist plastic, imaginea ne-a rămas oarecum în minte. Că nu degeaba Marc Chagall a fost un pictor, parcă mai bine ar fi mers o expoziție, niște diafilme, un fel de scurt-metraj. Imagine, curcubee întortocheate, urlătoare, măști hidoase și cam atât. Fără intrigă, fără scenariu, fără fir narativ, fără spectatori atenți. Din ațipit ne mai trezea la un moment dat câte o ceată de marionete cântăcioase. Erau destul de simpatice, dar până și ele simțeau că sunt de umplutură.

Altfel, îmi mențin părerea de anul trecut și mă bucur că am ajuns și acum la aceeași concluzie:

Cel mai mult îmi place la FITS pentru că poți reacționa, nu e totul numai lapte și miere, cum nu suntem nici noi toți dulci, ție îți place acolo, lui dincolo, deci – de toate pentru toți – nervi, entuziasm, zâmbete și sferturi de aplauze. Deja mi-e dor, căci dacă unele spectacole n-au intrigă, acest fapt ajută la tensiunea crescândă a festivalului care trebuie simțită cu toate fibrele.

Groteska Puppet Mask and Actor Theater (POL)

De: Adolf Weltschek

Regie şi concept multimedia: Adolf Weltschek
Scenografia: Małgorzata Zwolińska
Muzica: Roman Opuszyński
Coreografia: Katarzyna Skawińska
Animaţie computerizată: Paweł Weremiuk
Cu: Monika Filipowicz; Oliwia Jakubik; Diana Jędrzejewska; Maja Kubacka; Katarzyna Kuźmicz, Iwona Olszewska; Marek Karpowicz; Paweł Mróz; Rafał Szumski; Lech Walicki; Bartosz Watemborski

sursa foto: sibfest.ro

Articol scris de Diana Câmpean