Buuuuun, a trecut prima zi de Bruxelles. Unde am venit, după cum vă spuneam, cu tovarășii de la Revista Biz și cu participarea extraordinară a tovarășului Manafu și a tovarășului Mihai Băloianu. Mai jos vă raportez, ca un capitan de blog ce mă respect pe mine însușimi, că cum a fost :D

Plecarea de pe Băneasa. Nu pot zice Aeroportul Băneasa, nu pot asocia acest termen modern, care înseamnă că ajungi acolo ca să iei un avion să pleci în altă parte, cu autobaza aia de avioane care e mizeria de pe Băneasa. Și care, of, doamne, se mai numește și Aurel Vlaicu, de se învârte săracul în mormânt… Totul e o porcărie la porcăria asta de autogară de avioane. Mizeria, fețele ălora care se ocupă cu securitatea și care strigă la tine ca la infractori, avariția companiilor aeriene care se înghesuie pe bășina asta care are doar 3 filtre de securitate și care filtre, matematică simplă, băăăăă căcănarilor, nu au cum să verifice 1000 de oameni în 2 ore, așa că stăm ca vacile în staul mirosindu-ne perciunii. În fine, hai să trecem peste, că doar toate trec, și să vă spun că am plecat cu întârziere de vreo 2 ore. În avion am stat 1 oră că se stricase nu știu ce la el și, dacă tot a stat atâta, a comsumat și niște cherosen, așa că a trebuit să alimentăm, de astea…

Dar zborul cu Blue Air a fost plăcut, unul din cele mai liniștite pe care le-am servit în ultima perioadă. Așa că ne-a revenit optimismul când eram la câțiva kilometri în aer :)

Bruxellesul m-a întâmpinat așa cum îl știam. E a patra oară când vin aici. E orașul ăla gen nici prea prea, nici foarte foarte :)) Pe mine nu mă dă pe spate. Dar nici nu mă face să mă simt nasol. Iar dacă mă gândesc că are bere gârlă, atunci vă dați seama că mai mult îmi place decât nu :))

Nu prea ne-am plimbat ieri. Că a trecut vremea repede cu ajunsul la hotel, cazarea, pregătirea zilei de lucru (căci da, aici chiar am venit la lucru, deși pare o excursie de plaisir). Doar seara am ieșit cu gașca la un restaurant (nu mai știu cum îi zice), unde am mâncat niște costițe de miel și niște scoici excelente. Cu frites, firește. Și cu bere, firește :D

Eu am bifat ieri interviul cu Renate Weber, despre care vă spuneam. Am reușit să îi adresez cea mai mare parte a întrebărilor voastre și veți primi răspunsurile numai după ce apare Revista Biz. Pentru că așa mi se pare corect :) Doamna Weber e chiar mișto. O așteptasem de vreo 15 minute în biroul dânsei, păziți de asistenta Mădălina să nu facem ceva prostii :D, când a intrat val vârtej strigând că e groaznic că faci juma de oră numai drumul de la nu știu ce sală până la biroul ei. Ma kind of woman pentru un interviu mișto, mi-am zis în gând și ne-am apucat de treabă. Ne-a spus din start că nu poate sta cu noi mai mult de 15 minute că e nu știu ce șefă de comisie. A stat 1 oră :) Iar interviul este unul foarte tare, o să vedeți :)

Ca și chestie de culoare și ca să vedeți că și la Parlamentul European anumite chestiuni funcționează fix în doru lelii, hai să vă spun cum s-a dus Vali al nostru, fotograful, cu de la sine putere și și-a rezolvat singur accesul în ditai centrul democrației europene, fluturând doar o legitimație și dând din umeri când l-au întrebat cei de la securitate unde vrea să meargă :D I-au cerut un nume, ceva acolo. Vali dădea din umeri. L-au întrebat ce asistent de parlamentar vine să îl ia, că e regulă strictă, mă înțelegeți, nu poți intra neînsoțit acolo. Vali al nostru zice nuș io de astea. Și, vă vine să credeți sau nu, i-a dat ecuson de ăla de acces :))))))) De a făcut Mădălina, asistenta doamnei Weber, niște ochi mari cât China (dacă îmi permiteți :D), uluită că s-a întâmplat așa ceva :))

Cam asta fuse. Astăzi am o zi cu mai multe interviuri. Greu va fi. Dar va fi fun, că doar de aia am venit aici, la muncă :))