Munca de acasă este muncă sau ne amăgim?

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Sunt în perioada de schimbat birouri. Așa că, până găsesc ceva valabil, lucrez de acasă. Inițial am zis că nu e mare șmecherie, că doar am laptop, am documente, am tot ce îmi trebe, e ca și cum aș fi la birou. Dar, după câteva zile, am constatat cu surprindere că parcă nu funcționez la fel de eficient. Ceea ce m-a cam înciudat, ca să zic așa.

Până la urmă, munca se poate face oriunde. Vorbesc de munca asta a noastră, a celor ca mine, combinație între un pic de antreprenoriat, un pic de free-lancer, bașca faza cu social media. Adică, teoretic, nu există nici o legătură directă între a sta cu curul pe un scaun într-un birou (pardon, office :D) și a executa munca ta cea de toate zilele. Poți să prestezi și dintr-un bar, vorba aia, dacă ai bani destui pentru cafeaua aia :D Iar de acasă, ce să mai zic, pare că totul ar trebui să fie imperial. Numai că nu e. Nu în cazul meu…

Cred că îmbătrânesc. Sau poate m-am obișnuit mult prea multă vreme să ajung dimineața la birou și acolo să îmi fac agenda și planul de acțiune. Adică mi-a intrat în sânge o rutină, una de aia că nici nu ai simțit când ți-a intrat în ADNul profesional, dar te trezești că fără ea parcă nu îți mai place. A lucra la birou (pardon, office :D) nu e vorba, așadar, despre locul în sine, ci despre locul din capul tău care este biroul și tot ce înseamnă el din punct de vedere al confortului ciudat pe care ți-l conferă. Sau, mă rog, asta e concluzia la care am ajuns io…

În fine, mai bine tac până nu vă dau mai multe hinturi despre personalitatea mea tulburată :)))))))))) Și vă invit să vă dați și voi cu părerea despre chestiunea în cauză. Căci am o vaga impresie că multe aveți și voi de spovedit :D

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

20 thoughts on “Munca de acasă este muncă sau ne amăgim?”

  1. „Căci am o vaga impresie că multe aveși și voi de spovedit :D”

    „aveşi”?
    avem.

    mai nais e când nevasta e casnică, şi are impresia că nu munceşti, şi auzi din 5 în 5 minute: „nu dai o fugă pân’la piaţă?”, „nu arunci şi tu gunoiul?”, şi alte asemenea urgenţe urgente… :D

  2. eu nu pot lucra de acasa neam. nu pot sa ma concentrez. mai scriu o fraza, ma mai ridic sa amestec in ciorba. Mai incep o documentare, aud o melodie si ma apuca dansul. Nu merge deloc, iata de ce prefer sa merg la 2 birouri ca sa imi fac treaba, decat sa o fac de acasa.
    Pentru ca nu sunt o multitasking person, fara compromisuri, prefer sa lucrez de la job. In plus, acasa nu mai exista confortul cotlonului in cate te refugiezi dupa ce ai plecat din birou. Si asa ajung sa le urasc pe amandoua:))

  3. @chixovici
    ah, domnu profesor de gramaticoasa care esti :D
    bine iti face doamna, salutarile mele :)))))))))))))))

    @pietricel
    cica e de la faptul ca stai imbracata in pijama… :))))))))))0

  4. Din experienta mea, problema majora in a lucra de acasa a fost separarea cat de cat a muncii si a vietii personale.
    Nu ma pot lauda ca atunci cand plec de la birou uit de tot ce e acolo (chiar ar fi ciudat, ca antreprenor), dar cu laptopul in brate toata zina prin casa… a fost tare ciudat (acum stau cu telefonul :P)

    Iar una peste alta, concluzia ta pare valida. Biroul e un loc bun de a construi strategii, etc :)

  5. Eu nu mai pot lucra de la un birou (office). Imi repugna toata filosofia aia corporatista, barfe birou, etc. Lucrez din bar sau de acasa. Si incep foarte de dimineata: trezirea la 5.30, pana la 6.30 cafelute si tigari cu sotia. Dupa aia dus si mic dejun, iar la 7.30 duc sotia la office-ul ei si merg la al meu: bar. Dupa 10.30 intoarcerea acasa, continui sa lucrez pana la 13. Dupa aia pranz si somn. La 16 luat sotia de la office si mers la diverse intalniri. Maxim 19 ajuns acasa. O berica/vin fiert (dupa sezon) si apoi 22.30-23.00 somn pana dimineata. Intr-adevar, e doar o chestiune de „rutina”. Dar ai nevoie de ambitie in prima luna…:))

  6. Chestia asta o gasesti scrisa in multe articole din afara…munca acasa devine mult mai „confortbaila” decat ti-ai dori, astfel nu stii de ce la ora 12:00 esti cu laptopul in brate, tolanit pe canapea, inca in pijama…

  7. Eu nu pot sa lucrez de acasa. Adica, cand e absolut necesar sa termin ceva, ma motivez si chiar merge. dar daca nu ma preseaza ceva, nu pot sa fac nimic. Gasesc altceva de facut!

  8. Lucrez foarte bine acasă, dar am circumstanţe atenuante :))
    Serios vorbind, niciodată nu am suportat programul de birou cu ore fixe, pierderea de vreme cînd nu aveam ce face, statul peste program şi alte asemenea delicii.

  9. Se poate lucra de acasă, dar e greu (cel puțin la început), să te concentrezi. Eu inițial mă îmbrăcam, închideam toată aparatura pe care nu o am la birou și mă așezam la birou. Nu răspundeam nici la ușă, nici la telefonul fix. Că doar eram la „office”. După un timp, m-am obișnuit că munca e muncă și acasă și pot lucra la fel de eficient și din pat, în pijama. Trebuie să insiști o vreme și-ți iese…

  10. Eu de aproape 6 ani am ales sa lucrez de acasa. La inceput a fost mai greu, venit din mediu corporatist cum spui, iti lipsesc elementele de rutina zilnica specifica. Am ajuns insa sa ma obisnuiesc de minune si cred ca mi-ar fi greu sa reiau traseul invers, totusi nu imposibil probabil. E chestie de vointa, si in ambele sensuri (office-acasa sau acasa-office), eu zic ca te poti obisnui si te poti acomoda.

  11. Cum a spus și Mircea Scarlatescu sau Sorana, acasă ai un mediu prea personal, nu ești stresat de colegi sau șefi (nu în mod direct , cel puțin). Ca să dau un mic exemplu. Când ești la birou (nu știu ce aveți voi cu „office”) și te plictisești la un moment dat să faci o anumită chestie, nu poți decât să te oprești și să stai vreo 5 minute fără să faci nimic (bine, aici depinde de la caz la caz, dar ați prins ideea). Pe când dacă ești acasă și ai obosit făcând o chestie obositoare (ce tare sună), o să spui că poți sta 10-15 minute în pat să te uiți la televizor, de exemplu. Și de aici rezultă lipsa eficienței.
    Mie de exemplu mi se întâmplă ca atunci când merg la un prieten să-i instalez windows-ul, îmi ia de două ori mai mult decât dacă aș merge la o persoană necunoscută sau cu care nu mă înțeleg foarte bine.

  12. Dispun de ambele posibilitati – si acasa si la birou. In timp, am invatat ca lucrul de acasa te scapa de anumite cheltuieli (transport, chirie, intretinere etc.) dar daca nu esti capabil sa-ti fii propriul sef esti perdant.

    Am proiecte pe care prefer sa le aman pentru ore tarzii din noapte – imi iau o cana de lapte, imi pun castile si ma apuc de lucru departe de toata forfota zilei.

    Visul mei e sa-mi fac o pensiune (de la pensie) si sa lucrez de pe veranda.

  13. eu lucrez ok de’acasa, dar tocmai ca sa nu intru in rutina mai ies la intalniri, lucrez intr’o cafenea sau chiar ma duc pe la birou. oricum nu exista varianta perfecta cand vine vorba de munca, despre ce vorbim aici!??! :))

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)