Au trecut câteva zile, recunosc, până când mi-am adunat gândurile să scriu despre How to Web. Deși am comis niște sacrilegii de live blogginguri de acolo :D (ziua 1 și ziua 2), tot a trebuit să stau un pic și să cuget înainte de a scrie tentativa de concluzie de mai jos.
Băi, fraieri putem fi din când în când… Cam asta este concluzia la care am ajuns după acest mega-eveniment. Și o spun, vă rog să mă credeți, cu tot dragul de care mă simt în stare. Pentru că mă includ și eu en fanfare în această categorie de fraieri fortuiți.
Noi, ca români antreprenoriali (ca să zic așa) suferim de o maximă tâmpenie. Care e ucigătoare, e moartea pasiunii și a visului, băi! Adică suntem foc de deștepți (serios, asta nu e glumă), știm asta, avem 1 milion jumate de idei pe secundă, dar stăm, așa cum zicea un mare gânditor al Revoluției din 1989, într-o stare de proiect perpetuu. În extrem de puține cazuri facem pasul de la acea idee genială la execuția ei, la implementarea ei. Parcă suntem făptași, martori și istorici ai ideilor, suntem niște ideologi ai ratării continue în numele unui prost înțeles intelectualism antreprenorial. A implementa o idee, a coborâ în lumea reală (contabil, state de plată, controale de la finanțe, angajați mofluzi etc. etc. etc.), a o transforma într-un, doamne, ferește!, un business, ei bine, asta e o idee la care poate, poate, o să ne gândim mai încolo, mult mai încolo, după ce ne conturăm și mai bine ideea asta la care lucrăm acum. Și uite așa ne trezim că în afară de material pentru o carte despre idei, altceva nu am reușit să facem. Și rămâne cu regretul criminal al lui ”ce-ar fi fost dacă…”.
Eu asta am învățat de la How to Web. Că sunt atât de deștept uneori de nu mă mai pot suporta singur. Și că asta contează vax albina dacă nu mă apuc de, dacă îmi permiteți, deșteptăciune aplicată. Ceea ce, desigur, vă doresc și vouă.
Să fiți iubiți!
PS. În nimicnicia mea, consider că acesta a fost cel mai consistent eveniment pe online la care am participat ever, ever. Dovada irefutabilă că trebe să mai ies și io din casă :D Felicitări Bogdan, felicitări Ioana, felicitări tuturor celor implicați în organizare și un mulțumesc mare cât inima mea :)
8 thoughts on “Băi, fraieri putem fi din când în când…”
Cred ca asta e o boala cronica universal valabila, avem idei discutam, facem planuri,estimam rezultate dar nu facem nimic, asta pentru mediul de business. Din nefericire observ acelasi virus si in viata personala, nu stiu dar cred ca e o problema de atitudine, lipsa de vointa amestecata cu gustul compromisului pe care viata te face sa-l ai, e formula ideala de a gasi scuza la aproape orice. Eu nu cred in situatiile Win-Win, eu cred ca daca vrei sa-ti vezi „visul cu ochii” trebuie sa sacrificii, sa faci ofrande, cateodata chiar umane si asa pierzi prieteni, daca nu esti atent familie, etc…
Eh, suntem noi mai timizi. Poate fi totusi si o frica de failure, deep inside us. Cred ca si mediul in care traim contribuie la asta…
Acum 10 ani m-am apucat de antreprenoriat online in .ro. Intre timp, am avut cateva sute de idei geniale (nu glumesc), am reusit sa pun in practica vreo 30 cu totul (adica bugete, angajati, resurse) si din astea 2 au iesit lider de piata la vremea lor (masini.ro & culinar.ro). Deci, ai mare dreptate, Cristi. Idei avem cu totii, dar cand e sa le aduci la viata vezi ca e cu totul si cu totul altceva.
Lucrul pe care nu l-ai mentionat insa in articol e ca, daca te apuci si faci treaba, pui osul si construiesti ceva, in secunda doi „liderii de opinie” ai blogosferei te vor balacari cum nu se mai poate. Esti un prost, un fraier, un nenorocit care le furi stirile si care habar nu ai sa dai drumul la calculator. Pe linga dificultatile firesti ale pusului in practica, in mediul romanesc mai trebuie sa te lupti si ca asta. Personal, mie rezistenta asta inexplicabaila, obida cu care niste oameni care nu-si ridica fundul de la computer decat sa se laude in pseudo-evenimente, mi s-a parut cel mai dificil lucru din toata povestea asta. Si ma felicit in fiecare zi ca am reusit sa-mi dezvolt muschiul ignorantei pina la nivelul la care sa nu mai conteze daca vreunul „din online” ma considera genial sau cretin. Treaba lor.
Cat despre How To Web, evenimentul a marcat un precedent periculos: a pus Romania pe harta. O sa incepem sa fim cautati. Si gasiti. Atunci sa vezi distractie, cand o sa se dea „la alb” care e antreprenor pe bune, capabil sa activeze pe piete dure, din Europa, America sau Asia, si ala care e antreprenor „de blog”.
Se mai intampla man no pb :) si la case mai mare :)
Felicitari Dragos pentru cele realizate :)
@ Dragoș bună tare asta: antreprenor “de blog” ):-
Mesterilor, eu va multumesc mult pentru aprecieri si mai ales pentru faptul ca ne laudati cu toate ca am facut o gramada de greseli, poate inerente unui inceput.
Vrem intr-adevar sa ajutam in a pune Romania pe harta, insa meritul este al tuturor antreprenorilor formidabili de la noi care au reusit sa faca afaceri mai mici sau mai mari, dar care au contat sau conteaza. Noi n-am facut altceva decat sa ne ridicam pe umerii lor.
Pingback: Se caută editor pasionat de web si antreprenoriat | Chinezu