Cei de o seamă cu mine, adică cei care am prins chiar dacă nişte copilandrii fiind comunismul pe final de mandat, ne aducem aminte de revista Flacara ca unul din organele masive ale partidului stat. Mie personal îmi plăceau almanahele (să-ţi trăiască agramaticalităţile, nea Vanghelie) Flacăra, că aveau mai pe final şi nişte pagini de muzică şi de alea de curiozităţi. În rest, însă, revista era o mizerie de aia cu prezentarea marilor realizări socialiste şi alea alea. Sau cel puţin aşa o percepeam eu la vârsta aia.

După Revoluţie habar nu am ce s-a mai întâmplat cu revista. Şi nici măcar nu simţeam nici cel mai mic imbold de a mă reîntâlni cu ea. Numai că a venit anul de graţie 2009, când Bogdan Hrib de la Tritonic mă sună să îmi spună că Flacara şi-a tras un rebranding şi că de acum înainte o sa aibă o secţiune de… bloguri.

Păi vă daţi seama, fraţi şi surori întru ale blogosferei, ce victorie istorică am repurtat asupra trecutului? Adică noi, generaţia lui 2.0, să penetrăm suav într-un brand atât de încărcat de mizeriile trecutului? Nu ştiu voi cum vă simţiţi când auziţi de aşa ceva, dar io unul simt aşa, nu ştiu cum să vă spun, o minimă senzaţie de pălmuţă simbolică dată (tardiv şi fără prea mare efect, e drept) comunismului…