Adevarul e ca a fost destul de ciudata editia de acest an a Internetics. Ma refer la gala finala, cu premiile si cu modul de prezentare. Reactia imediata, de la locul faptei, a fost una absolut fireasca de iritare. Pentru ca au fost multe categorii unde nu a castigat nimeni, chiar si atunci cand la respectiva categorie era doar un singur nominalizat. Ceea ce, v-ati prins era o palmuta gen baros data nominalizatului cu pricina. Ca sa nu mai vorbim de modul de prezentare video al nominalizatilor si castigatorilor, de un sadism care mi-a adus aminte instantaneu de bancurile cu alinuta (adica mogaldetele alea care apareau in imagini erau impuscate, decapitate, intepate, explodate, transate etc.).

Dar…

Trecand peste reactia primara de iritare, ceva imi spunea ca nu e chiar asa. Mai ales ca, si aici imi recunosc teribil limitele, nu cunosc atat de bine piata asta la care facea referire Internetics (io nici macar nu auzisem de cam 70% din campaniile prezentate…) si, deci, pe cale de consecinta, am stat sa cuget putin. Da’ putin, nu mult…

In primul rand, am o consideratie si o prietenie corespunzatoare pentru cei de la Millenium Communications, organizatorii. Sa ii banui pe ei de haos organizatoric sau de lipsa de competenta in materie de evenimente este, cum sa va spun, o dovada ca esti cam amator. Pentru ca nu poate fi vorba despre asa ceva. No way, Jose…

Cred mai degraba ca organizatorii si juriul au facut exact ceea ce trebuiau sa faca. Adica au spus, in sfarsit, „gata, bre, cu paranghelia asta”. Caci Interneticsul se indrepta incet dar sigur catre un fel de festival al nostru pentru noi cu noi despre noi. Iar Millenium a stopat brusc si chiar teribil trendul asta extrem de periculos.

S-au suparat unii? Fireste? O sa le treaca? Fireste.

Da’ ce stiu io… Vorbesc prostii, as always…