Băsescu e în campanie. Îl vedem peste tot, de la ipostaza de preşedinte afumat de fumul de la lansarea primul Ford de la Craiova la cea de posesor al brandului „ţigancă împuţită” care, cu o nonşalanţă ce dovedeşte o dependenţă cronică de tupeul nesimţit, dă sfaturi rromilor că cum să izbutească în astă lume rea şi discriminatorie, dic măi.
Şi vezi cum spiritili se inflamează şi se discută aprins, cu argumentaţii ce vin din toate sferele patetic discursive, că de ce preşedintele în funcţie îşi face campanie deşănţată când, deci, este posesor de mandat de Cotroceni.
Răspunsul este penibil de simplu: pentru că poate. Şi pentru că aşa au făcut toţi (2) preşedinţii dinaintea lui. Şi pentru că noi, ca popor, care ne trimitem reprezentanţii (sanchi) în Parlament permite, în devăşmăşeală, acest lucru.
Prost să fie Băsescu să nu îşi facă imagine la greu. Legea îi permite, tupeul i-o permite, poporul i-o permite. Păi ce aţi vrea de la el, să stea ca mocofanu’ cu o mână pe Constituţie şi să-şi spună sieşi, la ceas de seară, „sunt preşedinte în funcţie, deci nu fac căcaturi de astea”?. Haideţi măi…
Suntem în plin cerc vicios. Locatarii de la Cotroceni, încă în funcţie, îşi fac campanie electorală fără nici o jenă. Legea le permite. Cei care pot schimba legea nu o fac, din raţiuni pe care am obosit să le mai discutăm. Aşa că locatarii de la Cotroceni, încă în funcţie, îşi fac campanie electorală fără nici o jenă.
Cine trebuie să rupă acest cerc vicios? Parlamentul, evident. Pentru că doar legea, această impersonală, oarbă şi neaservită emanaţie a spiritului uman poate, în teorie fireşte, să pună zăgaz apetitului omului politic cotrocenist de a fi om politic pe toate căile.
Omul, aşa cum ne învaţă istoria, politica şi întâmplările noastre personale, este supus greşelii. Iar preşedinţii e şi ei oameni. O lege mişto ar trebui să nu le dea ghes oportunităţii de a greşi. Dacă vreţi şi dacă îmi permiteţi, legiuitorii ar trebui să îi considere pe locatarii de la Cotroceni ca apriorici încălcători de lege şi să facă legea pe cale de consecinţă.
Pentru că altfel va veni şi anul 2788, când tot aşa vom discuta revoltaţi că preşedintele în funcţie face pişu pe bunul simţ şi baga campanie la greu. Pentru că, n’aşa, bunul simţ la politicieni şi legea oarbă a poporului nu se pupă de nici o culoare…
0 thoughts on “Ciclicitatea repetitiv redundantă a cotrocenismului carpato-danubiano-pontic”
Şi după aia?
Pana la urma, cum ai zis tu, de ce sa nu schimbam pe Animal Planet sau Discovery? Oricum e placut sa mai citesti cate un wishful thinking… pentru ca parlamentarii vor da o lege clara in acest sens cand… vor actiona conform mandatului electorilor si nu conform partidului care i-a pus pe liste.
Pingback: Domnul Băsescu şi blogosfera « Verba volant, scripta manent
asa cand ma incalzesc la nervi sint de acord cu tine (ma dispera vizitele inzorzonate etc.), dupa ce ma mai ventilez ma intreb cum isi poate face campanie un presedinte in exercitiu (are si el dreptul, nu?)? nu cred in varianta aia cu autosuspendarea pe perioada campaniei etc. e si periculoasa si ipocrita. nu ma prind daca sugerezi ca televiziunile ar trebui sa nu-i mai mediatizeze iesirile in teren sau daca pur si simplu ar trebui sa ramana inchis la cotroceni. repet ca sa nu ma intelegi gresit, e o suparare legitima, solutia imi scapa…
2788 !!! Mama ce bine, atunci o sa rad din rai !! Sau o sa plâng. Grea dilema !!!! Da pe cei care îmi fac viată un iad ACUM când ii ia dracul ????